Un expert este o persoană numită de instanță sau de părți și căreia i se cere avizul în legătură cu un anumit subiect în cadrul unei proceduri judiciare. Datoria expertului este față de instanță chiar și în cazul în care părțile sunt cele care l-au desemnat.

De obicei, sarcinile și responsabilitățile experților sunt definite de legislația națională. Majoritatea țărilor prevăd cerințe (în materie de educație, formare și/sau certificare) pentru ca o persoană să poată avea calitatea de expert în procedurile judiciare. În prezent, nu există niciun acord între statele membre cu privire la cerințele pe care experții (judiciari) trebuie să le îndeplinească, iar nomenclatoarele diferă în mod semnificativ de la o țară la alta.

Există numeroase tipuri de experți:

• martorii experți sunt cei care interpretează faptele și/sau emit un aviz pe baza expertizei lor în materie tehnică sau pe baza experienței lor, pentru a clarifica argumentele părților;
• experții tehnici emit avize cu privire la aspecte tehnice sau științifice;
• experții juridici sunt consultați cu privire la normele, practicile și drepturile aplicabile în alte jurisdicții;
• alte tipuri de experți.

Fișele informative naționale privind experții și expertiza vă oferă informații cu privire la listele și registrele de experți care există în statele membre, cerințele pe care trebuie să le îndeplinească experții, remunerarea și răspunderea experților, precum și informații cum își desfășoară activitatea experții.

Aceste fișe informative naționale au fost compilate de către Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI) în cadrul proiectului „Cum puteți găsi un expert”, finanțat prin programul „Justiție” al Comisiei Europene.

I. Liste și registre de experți

Numai persoanelor care, prin decizia ministrului justiției sau a funcționarului delegat de ministrul justiției, la recomandarea Comisiei de acreditare, sunt înscrise în registrul național al experților judiciari și al traducătorilor, interpreților și traducătorilor-interpreți autorizați, li se permite să dețină titlul de expert judiciar și să accepte și să îndeplinească atribuții în calitate de experți judiciari, pe de o parte, sau titlul de traducător, interpret sau traducător-interpret autorizat și să îndeplinească atribuții de traducere sau de interpretare care le sunt încredințate prin lege, pe de altă parte.

Persoanele fizice sunt înscrise în registrul menționat dacă:

• sunt resortisanți ai unui stat membru al Uniunii Europene sau își au reședința legală în statul respectiv;
• nu au fost condamnate printr-o hotărâre definitivă, chiar dacă executarea acesteia a fost suspendată, pentru săvârșirea unei infracțiuni care se pedepsește cu amendă, muncă în folosul comunității sau închisoare, cu excepția condamnărilor pentru contravenții rutiere și a condamnărilor care, în opinia ministrului justiției, nu constituie în mod evident o piedică pentru emiterea de avize în domeniul de expertiză și de specializare cu privire la care se înregistrează în calitate de expert sau pentru efectuarea de activități de traducere și de interpretare de către traducătorii, interpreții sau traducătorii-interpreți autorizați, în limbile cu privire la care se înregistrează în calitate de traducător, interpret sau traducător-interpret autorizat. Cele de mai sus se aplică prin analogie și persoanelor care au fost condamnate în străinătate și li s-a aplicat o pedeapsă de aceeași natură, printr-o hotărâre care a dobândit autoritate de lucru judecat;
• au împlinit vârsta de 21 de ani, în cazul traducătorilor, interpreților sau al traducătorilor-interpreți autorizați;
• fac dovada deținerii competențelor profesionale și a cunoștințelor juridice necesare;
• declară în scris că sunt la dispoziția autorităților judiciare;
• fac dovada competenței profesionale și a cunoștințelor juridice;
• se angajează să urmeze cursuri de formare continuă în domeniul lor de competență;
• se angajează să respecte codul deontologic stabilit de Rege, care prevede cel puțin principiul independenței și principiul imparțialității;
• au depus un jurământ.

Registrul este gestionat și actualizat permanent de Serviciul Public Federal de Justiție.

Înscrierea în registrul național este valabilă o perioadă de șase ani, care poate fi prelungită de fiecare dată cu aceeași perioadă. Deocamdată, până la înființarea Comisiei de acreditare, înscrierile se efectuează cu titlu provizoriu. Comisia de acreditare a început să funcționeze la începutul lunii iunie 2019. Toți cei aproximativ 4 000 de experți /traducători /interpreți vor trebui să fie examinați până la 30 noiembrie 2022.

A fost instituit un plan de tranziție, conform căruia experții care își desfășoară activitatea în cadrul autorității judiciare au obligația de a se conforma dispozițiilor planului menționat în termen de cel mult 6 ani de la data intrării în vigoare a legii din 10 aprilie 2014. În consecință, acesta a fost amânat până la 1 decembrie 2022.

O nouă lege din 20 decembrie 2020 a intrat în vigoare la 24 decembrie 2020; legea permite tuturor experți lor să fie înregistrați în baza de date provizorie. Înregistrarea acestora cu titlu provizoriu se poate efectua până la 30 noiembrie 2022.

În prezent, numai judecătorii au acces la registru. În viitor, registrul ar trebui să fie accesibil tuturor pe site-ul Serviciului Public Federal de Justiție.

Pentru a fi înscris în registru, expertul trebuie să facă dovada faptului că deține aptitudinile profesionale și cunoștințele juridice necesare (articolul 555/8, 4 din Codul judiciar).

Această dovadă:

• în ceea ce privește competența profesională:
  • în cazul experților judiciari, constă într-o diplomă obținută în domeniul de expertiză pentru care solicitantul dorește să fie înregistrat în calitate de expert judiciar și în dovada unei experiențe relevante de cinci ani, dobândită în perioada de opt ani premergătoare datei cererii de înregistrare sau, în lipsa unei diplome, în dovada unei experiențe relevante de cincisprezece ani, dobândită în perioada de douăzeci de ani premergătoare datei cererii de înregistrare;
  • în cazul traducătorilor, interpreților și traducătorilor-interpreți, constă în orice diplomă obținută sau în dovada unei experiențe relevante de cel puțin doi ani, dobândită într-o perioadă de opt ani premergătoare datei cererii de înregistrare sau în orice altă dovadă a cunoașterii limbii (limbilor) cu privire la care au solicitat înregistrarea. Experții judiciari, precum și traducătorii, interpreții și traducătorii-interpreți autorizați care își au domiciliul într-o altă țară a UE pot face dovada competenței lor profesionale prin înscrierea într-un registru similar din țara lor și trebuie să prezinte dovezi în acest sens. Obligațiile în materie de „educație și formare continuă” vor fi stabilite prin Decret regal adoptat de Parlamentul federal.
• în ceea ce privește cunoștințele juridice:  constă într-un certificat eliberat după finalizarea unui curs de formare care îndeplinește cerințele prevăzute în Decretul regal din 30 martie 2018.

II. Remunerarea experților judiciari

În cauzele civile, onorariul expertului judiciar este stabilit de părți. Cu toate acestea, ultimul cuvânt aparține instanței, iar aceasta poate dispune diminuarea onorariului expertului judiciar propus.

În materie penală, onorariile experților judiciari sunt stabilite prin decret regal.

Părțile nu pot obține asistență judiciară pentru a plăti onorariul expertului.

III. Răspunderea experților judiciari

Experții judiciari răspund în conformitate cu normele generale (de drept civil/contractual). Răspunderea experților judiciari nu este limitată prin lege.

IV. Informații suplimentare privind procedura de expertiză

Principalele dispoziții legale aplicabile expertizei judiciare în Belgia sunt cele din articolele 962–991 undecies din Codul judiciar al Belgiei: (text disponibil în limbile neerlandeză, franceză și germană).

Sistemul juridic belgian nu face distincție între diferite tipuri de experți, ci include doar experți judiciari. Singura distincție este cea între experții judiciari, pe de o parte, și traducători /interpreți, pe de altă parte.

Acest titlu este protejat.

1. Numirea experților

Conform Codului judiciar belgian, numai judecătorii, judecătorii de instrucție și/sau procurorul general pot numi un expert judiciar.

Cu toate acestea, justițiabili lor nu li se interzice să solicite avizul propriului expert. În acest caz, expertul privat poartă ulterior denumirea de „consultant tehnic”. Legea nu reglementează intervenția acestora.

Articolul 962 din Codul judiciar prevede că: „Pentru a soluționa un litigiu cu care este sesizat sau în eventualitatea unei amenințări obiective și iminente de apariție a unui litigiu, judecătorul poate solicita experților să formuleze constatări sau să prezinte un aviz de natură tehnică. Judecătorul poate numi experții asupra cărora au convenit părțile. Judecătorul nu se poate abate de la alegerea părților decât printr-o decizie motivată”.

a) Numirea de către o instanță judecătorească

Nu există nicio diferență între numirea experților în cadrul procedurilor derulate în fața unei instanțe civile și numirea acestora în cadrul procedurilor derulate în fața unei instanțe penale. Articolele 555/6 - 555/16 din Codul judiciar se aplică atât în materie civilă, cât și în materie penală (articolul 2 din Codul judiciar).

Cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 555/15 din Codul judiciar (în cauze urgente sau atunci când nu este disponibil un expert având expertiza și specializarea necesare), instanțele sunt obligate să numească un expert înscris în Registrul național al experților judiciari.

Instanțele civile au libertatea de a numi orice expert din registru pe care îl consideră potrivit pentru misiunea propusă. Acestea pot, de asemenea, să numească experți aleși de părți și nu se pot abate de la această alegere fără un motiv întemeiat.

Potrivit legii, experții au obligația să se asigure că nu se află într-o situație de conflict de interese.

b) Numirea de către părți

În materie civilă, fiecare parte poate solicita avizul propriului expert. Un astfel de expert poartă denumirea de „consultant tehnic”. Atunci când numesc un „consultant tehnic”, părțile nu sunt obligate să respecte nicio normă sau procedură specifică.

2. Procedură

Instanța are libertatea de a decide dacă un aviz al expertului este sau nu necesar pentru soluționarea litigiului sau pentru stabilirea adevărului.

Rolul expertul ui este de a prezenta un aviz instanței, ca răspuns la misiunea specifică pe care i-a repartizat-o instanța.

Instanța nu este niciodată obligată să respecte avizul expertului.

În procedurile civile, instanța supraveghează stadiul avizului expertului, se asigură că termenele sunt respectate și că mărturia expertului este ascultată.

Expertul trebuie să respecte termenii misiunii sale.

Părțile pot contesta expertiza prin formularea de declarații și prin prezentarea unei contraexpertize.

Experților li se permite să ia legătura cu părțile în timpul procedurii, dar, pentru a respecta principiul dezbaterii în contradictoriu, orice comunicare trebuie efectuată în prezența tuturor părților.

a) Raportul de expertiză

Rezultatele evaluării efectuate de expert sunt prezentate într-un raport.

Raportul cuprinde chestiunile preliminare, activitățile desfășurate, constatările expertului, precum și concluziile acestuia. Acesta conține, de asemenea, toate documentele consultate de expert.

Raportul final este depus la instanța care a numit expertul.

În cauzele civile, în cazul în care instanța nu obține clarificările necesare, aceasta poate dispune fie ca același expert să emită un aviz suplimentar, fie ca acest aviz să fie emis de un alt expert.

b) Audierea în instanță

Instanța poate audia expertul în cadrul ședinței de judecată. La cererea expertului sau a părților, judecătorul poate audia și consultanții tehnici ai părților.

I. Liste și registre de experți

În Republica Cehă există o listă oficială de experți.

În temeiul articolului 15 din Legea nr. 254/2019 privind experții, birourile de experți și institutele de experți (denumită în continuare „Legea privind experții”), pusă în aplicare de Ministerul Justiției prin Decretul de punere în aplicare nr. 503/2020 din 26 noiembrie 2020, lista experților este accesibilă publicului.

Lista de experți este disponibilă aici. Pe listă pot fi găsite, de asemenea, birourile de experți și institutele calificate să desfășoare activități de expertiză.

Ministerul Justiției este responsabil de păstrarea listei de experți.

În temeiul articolului 5 alineatul (1) din Legea privind experții, astfel cum a fost pusă în aplicare prin Decretul nr. 503/2020, experții trebuie să îndeplinească următoarele criterii pentru a fi incluși pe listă. Aceștia trebuie:

• să aibă sediul social, reședința permanentă, adresa de contact sau reședința străinului înregistrată în Republica Cehă;
• să aibă nivelul de studii necesar (studii universitare, dacă este posibil; în caz contrar, cel mai înalt nivel de educație posibil);
• să aibă cel puțin cinci ani de experiență profesională activă în domeniul și sectorul în cauză;
• să aibă studii de specialitate suplimentare sau un certificat de competență profesională (pentru domeniile și sectoarele enumerate în anexa 2 la Decretul de punere în aplicare nr. 505/2020);
• să se bucure de capacitate juridică deplină (să poată participa pe deplin în proceduri judiciare);
• să nu aibă cazier judiciar (persoana nu trebuie să fi fost condamnată definitiv pentru o infracțiune săvârșită cu intenție sau din neglijență în legătură cu exercitarea unei activități de expert sau comercială, cu excepția cazului în care se consideră că nu are o condamnare);
• să dispună de materialele, instalațiile și echipamentele tehnice necesare;
• să fi promovat un examen de admitere organizat de Ministerul Justiției;
• să nu se afle în situație de faliment;
• să nu li se fi revocat autorizația de a desfășura activități de expert în ultimii 5 ani pentru încălcări grave sau repetate ale obligațiilor de expert; precum și
• să nu fi fost amendați cu 100 000 CZK sau mai mult în ultimii 3 ani pentru infracțiunile prevăzute de Legea privind experții.

Respectarea condițiilor specifice prevăzute la articolele 6 și 7 din Legea privind experții este necesară pentru desfășurarea activităților unui birou sau institut de experți.

Experții trebuie să depună un jurământ pentru a fi înregistrați. Conținutul jurământului este următorul: „Jur că în activitatea mea de expert voi respecta legea, că îmi voi desfășura activitatea de expert în mod imparțial și independent, că îmi voi utiliza pe deplin cunoștințele, că voi avea grijă să mă formez în continuare și că voi păstra confidențialitatea faptelor de care voi lua cunoștință în cursul activității mele de expert.”

Pentru a fi incluși pe listă, experții trebuie să depună o cerere la Ministerul Justiției.

Cu toate acestea, nu este necesar ca aceștia să adere la un cod de conduită sau la un cod deontologic.

Experții pot fi eliminați de pe listă din unul dintre următoarele motive:

• expertul decedează sau biroul sau institutul de experți este dizolvat;
• expertul anunță că a încetat să mai lucreze ca expert;
• decizia de retragere a autorizației de exercitare a activității de expert produce efecte juridice.

Expirarea dreptului de a exercita activitatea de expert în urma retragerii autorizației de către minister este reglementată de articolul 14 alineatul (1) din Legea privind experții. Această dispoziție se aplică în cazurile în care un expert nu mai îndeplinește condițiile pentru numirea sa, nu a prezentat dovada asigurării obligatorii de răspundere civilă, nu își poate desfășura activitatea pe termen lung din motive medicale, profesionale sau din alte motive grave, este inactiv în alt mod (mai puțin de 3 rapoarte de expertiză întocmite în ultimii 5 ani) sau acesta încalcă grav sau în mod repetat obligațiile prevăzute în Legea privind experții.

Lista experților este actualizată periodic de Ministerul Justiției.

Un expert poate fi găsit utilizând instrumentul de căutare. Acest instrument de căutare include toți experții, birourile de experți și institutele de experți.

Experții apar pe listă în funcție de domeniul, sectorul și, după caz, specializarea lor. În prezent, există 52 de domenii principale stabilite prin Legea privind experții. Anexa 1 la Decretul de punere în aplicare nr. 505/2020 conține o listă a sectoarelor de expertiză în diferitele domenii de expertiză.

Experții trebuie să introducă electronic detaliile activității lor de experți într-un registru de rapoarte de expertiză care să fie accesibil de la distanță și păstrat de Ministerul Justiției.

II. Calificările experților

Numai persoanele care au atins nivelul necesar de formare și durata minimă de experiență profesională activă în domeniul și sectorul lor de specializare pot fi desemnate ca experți. Apartenența la o organizație profesională de experți nu este necesară pentru a desfășura activități de expertiză.

Cu toate acestea, anumite domenii și sectoare de expertiză necesită o dovadă a competenței profesionale eliberată de o asociație profesională legal constituită cu afiliere obligatorie, de exemplu în sectorul construcțiilor (în conformitate cu anexa 2 la Decretul de punere în aplicare nr. 505/2020) pentru ca activitatea de expert să fie exercitată în cadrul acestora.

Experții trebuie să își actualizeze sau să își aprofundeze cunoștințele. Ministerul Justiției este implicat în formarea și sprijinirea profesională suplimentară a experților.

III. Remunerarea experților

Remunerarea experților este reglementată fie printr-un contract încheiat cu un client care solicită un raport de expertiză, fie prin Legea privind experții și Decretul de punere în aplicare nr. 504/2020 privind onorariile experților.

Există restricții privind modul în care pot fi remunerați experții. Remunerația contractuală nu este permisă în cazul în care raportul de expertiză este solicitat de o autoritate publică (de exemplu, o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă).

Pe lângă remunerație, expertul are dreptul la rambursarea cheltuielilor în numerar și la despăgubiri pentru pierderea de timp, inclusiv timpul petrecut pentru deplasarea în legătură cu activitatea expertului într-un alt loc decât sediul expertului.

Experții numiți de instanțe pot primi plăți în avans.

Onorariile experților se plătesc după cum urmează:

Procedura civilă

Onorariile experților sunt incluse în cheltuielile de judecată. Fiecare parte suportă cheltuielile efectuate de ea însăși și de reprezentanții acesteia. Instanța va dispune în favoarea părții care a avut câștig de cauză rambursarea cheltuielilor de judecată efectuate pentru exercitarea sau apărarea eficientă a unui drept împotriva părții căzute în pretenții. În cazul în care o parte obține doar un succes parțial, instanța repartizează în mod echitabil rambursarea cheltuielilor de judecată sau va dispune că niciuna dintre părți nu are dreptul la o astfel de rambursare. În funcție de rezultatul procedurii, statul are dreptul să solicite rambursarea de către părți a costurilor suportate de stat în cadrul procedurii, cu excepția cazului în care se preconizează că părțile vor fi scutite de taxele judiciare.

Proceduri penale

Cheltuielile necesare pentru desfășurarea procedurilor penale, inclusiv a procedurilor de executare, îi revin statului. Dacă inculpatului este condamnat definitiv, acesta este obligat să plătească statului o sumă forfetară pentru rambursarea acestor costuri, inclusiv în cazurile în care s-a solicitat un raport de expertiză în cadrul procedurii. Costurile care depășesc această sumă forfetară sunt suportate integral de către stat. Cu excepția câtorva cazuri, costurile aferente rapoartelor de expertiză care nu au fost solicitate de stat nu sunt suportate de acesta.

IV. Răspunderea experților

Experții răspund, în temeiul Legii privind experții, pentru infracțiunile comise de aceștia (articolul 39) sau pentru posibila săvârșire a infracțiunii de mărturie mincinoasă și de întocmire a unei expertize false, în cazul în care raportul de expertiză a fost fals, denaturat grav sau incomplet (articolul 346 din Legea nr. 40/2009, Codul penal).

Legea privind experții prevede, de asemenea, răspunderea specială a experților în temeiul dreptului privat. Experții au obligația de despăgubi pentru orice daune pe care le cauzează în legătură cu activitatea lor de experți. Cu toate acestea, experții sunt exonerați de răspundere în cazul în care dovedesc că nu ar fi putut preveni prejudiciul, chiar și atunci când depun toate eforturile care ar putea fi solicitate din partea lor.

Răspunderea experților nu face obiectul unui plafon prevăzut de lege.

Asigurarea obligatorie a expertului contribuie la acoperirea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de desfășurarea activității sale de expert.

V. Informații suplimentare cu privire la procedurile care implică experți

Principala legislație aplicabilă activității experților în Republica Cehă este Legea nr. 254/2019 privind experții, birourile de experți și institutele de experți, Legea nr. 99/1963, Codul de procedură civilă, Legea nr. 141/1961 privind procedurile judiciare penale (Codul de procedură penală) și Legea nr. 500/2004, Codul de procedură administrativă.

Normele generale pentru numirea unui expert de către autoritățile publice sunt similare pentru procedurile în fața instanțelor civile, penale și administrative.

Denumirile de „expert”, „birou de experți” și „institut de experți” pot fi utilizate numai de către persoane autorizate.

Sistemul juridic din Republica Cehă nu face distincție între experți numiți de instanță, experți tehnici, experți în drept sau orice alt tip de experți.

Numărul total de experți înscriși pe lista de experți este de aproximativ 6 000.

1. Numirea experților

Un expert poate fi numit de o instanță, de o altă autoritate publică sau de părțile la procedură.

În procedurile judiciare civile sau administrative, nu este posibilă numirea unui expert înainte de începerea procedurii.

În procedura penală, articolul 105 alineatul (1) din Codul de procedură penală prevede următoarele: „În cazul în care clarificarea faptelor relevante pentru procedura penală necesită cunoștințele unui expert, autoritatea implicată în procedura penală solicită un aviz profesional. În cazul în care o astfel de procedură nu este suficientă din cauza complexității aspectului evaluat, este numit un expert de către autoritatea implicată în procedura penală. În cadrul unei proceduri preliminare sau premergătoare procesului, expertul este numit de autoritatea implicată în procedurile penale care consideră că pentru luarea deciziei este necesar un raport de expertiză (cum ar fi un ofițer de poliție sau un procuror); în caz contrar, expertul este numit de procuror în cazul în care chestiunea a fost trimisă înapoi pentru cercetări suplimentare sau de către președintele completului de judecată în cadrul procedurilor judiciare. Acuzatul și, în procesele penale, procurorul sunt notificați cu privire la numirea unui expert. Alte persoane sunt informate cu privire la numirea unui expert în cazul în care acest lucru este considerat necesar pentru ca acestea să facă ceva sau să permită ceva în ceea ce privește desfășurarea procedurilor de expertiză, de exemplu pentru a permite expertului să aibă acces la un anumit loc.”

1.a Numirea de către o instanță

Instanța poate numi experți pentru a evalua aspectele de fapt de specialitate care sunt necesare într-o anumită cauză. Există, de asemenea, cauze de drept civil și penal în care numirea unui expert este obligatorie (unele cazuri decurg, de asemenea, din jurisprudență). Experții pot fi numiți pentru o procedură preliminară sau premergătoare procesului.

Articolul 105 alineatul (1) din Legea nr. 141/1961 privind procedurile penale (Codul de procedură penală) prevede următoarele: „În cazul în care clarificarea faptelor relevante pentru procedura penală necesită cunoștințele unui expert, autoritatea implicată în procedura penală solicită un aviz profesional. În cazul în care o astfel de procedură nu este suficientă din cauza complexității aspectului evaluat, este numit un expert de către autoritatea implicată în procedura penală.”

Nu există diferențe fundamentale între numirea unui expert în scopul procedurilor desfășurate în fața unei instanțe civile, a unei instanțe penale și a unei instanțe de contencios administrativ.

Experții au obligația legală de a semnala orice conflict de interese.

În cazurile în care experții sunt numiți de o instanță, aceasta trebuie să îi selecteze din lista de experți. Cu excepția cazului în care circumstanțele împiedică acest lucru, vor fi numiți experți care își au sediul social sau adresa de contact în circumscripția instanței regionale în care se află sediul sau sucursala acesteia. În cazul în care un astfel de expert nu este inclus pe listă sau în cazul în care niciun expert înregistrat nu este în măsură să pregătească raportul, instanța poate numi, în mod excepțional, o persoană care nu este inclusă pe lista de experți – un „expert numit ad hoc de instanță” (secțiunea 26 din Legea privind experții) – pentru a pregăti raportul de expertiză.

1.b Numirea de către părți

Părțile la procedură pot numi un expert oricând doresc. Raportul de expertiză întocmit de un expert (înscris pe lista națională de experți) numit de o parte are aceeași autoritate ca și un raport întocmit de un expert numit de instanță. Cu toate acestea, un astfel de raport trebuie să includă o clauză a expertului care să precizeze că expertul este conștient de consecințele prezentării cu bună știință a unui raport de expertiză fals (articolul 127a din Codul de procedură civilă; articolul 110a din Codul de procedură penală).

Părțile nu trebuie să urmeze nicio procedură specială atunci când numesc un expert. Cu toate acestea, raportul de expertiză trebuie să conțină informații care să indice dacă expertul este remunerat prin contract, iar această remunerație nu trebuie să depindă de rezultatul activității expertului.

Un expert nu poate fi numit de ambele părți în cadrul procedurilor judiciare în același timp.

Instanța nu poate dispune ca cele două părți să numească împreună un singur expert (precum în cauzele cu valoare redusă sau judecate potrivit procedurii accelerate) în loc să aibă fiecare propriul expert.

Părțile la litigiu trebuie să îi furnizeze expertului instrucțiuni detaliate și întrebări la care expertul ar trebui să răspundă.

2. Proceduri

2.a Procedură civilă

În cazul în care instanța are îndoieli cu privire la corectitudinea unui raport de expertiză sau în cazul în care raportul este neclar sau incomplet, expertului trebuie să i se solicite să clarifice sau să furnizeze informații suplimentare. În caz contrar, raportul de expertiză va fi revizuit de un alt expert. De obicei, experții sunt audiați încrucișat în cursul procesului.

Instanța nu este niciodată obligată să respecte avizul unui expert. Raportul de expertiză are aceeași importanță precum orice altă probă, judecătorul este obligat să o evalueze obiectiv și în contextul altor probe. Nu există o prezumție de exactitate a raportului de expertiză prezentat de un expert numit de instanță. Un raport întocmit de un expert numit de o parte are aceeași forță ca cea a unui expert numit de instanță.

Părțile pot formula obiecții pentru a contesta un raport de expertiză.

Nu există proceduri prin care experții se întâlnesc sau sunt audiați încrucișat înaintea procesului cu scopul de a restrânge problematica și pentru ca instanța să înțeleagă diferențele de opinie. Experții pot fi în contact cu părțile în timpul procedurii, dar nu pot prezenta un raport în cazul în care există îndoieli cu privire la imparțialitatea lor.

De îndată ce un expert ia cunoștință de orice fapte care îi exclud, acesta trebuie să notifice acest lucru părții care a solicitat raportul; aceeași obligație se aplică și celorlalte părți la procedură. Decizia privind excluderea unui expert este luată de autoritatea care l-a numit.

Părțile la procedură trebuie să coopereze cu experți. În unele cazuri, părțile sunt invitate să fie examinate sau interogate de către expert.

În special, nu este necesar ca expertul să organizeze întâlniri cu părțile pentru a colecta observațiile acestora.

1. Raportul de expertiză

Raportul de expertiză trebuie să fie complet, veridic și verificabil. Cerințele formale pentru raportul de expertiză sunt prevăzute la articolele 27 și 28 din Legea privind experții și în Decretul de punere în aplicare nr. 503/2020.

Datele necesare ale unui raport de expertiză:

• Pagina de titlu
• Termeni de referință
• Lista surselor
• Constatări
• Avizul
• Argumentare suficient de detaliată pentru a permite revizuirea
• Concluzie
• Anexe
• Clauza expertului
• Aplicarea ștampilei expertului
• Semnătura (o semnătură electronică calificată pentru un raport în format electronic)

Experții nu au obligația de a furniza un raport de expertiză preliminar.

În rapoartele lor, experții nu sunt obligați să abordeze argumentele părților în afara domeniului de aplicare al mandatului instanței.

Experții trebuie să își desfășoare activitatea de experți personal și numai în domeniul, sectorul și, după caz, specializarea pentru care sunt autorizați, cu diligența necesară, în mod independent, imparțial și în termenul convenit sau stabilit. Experții pot, cu acordul persoanei care solicită raportul, să numească un consultant pentru a examina întrebările subsidiare.

Experții trebuie să păstreze confidențialitatea în ceea ce privește desfășurarea activității lor.

Experții pot refuza să prezinte un raport numai pe baza motivelor prevăzute de lege (articolul 19 din Legea privind experții).

Experții își prezintă rapoartele în scris. Legea permite depunerea unui raport de expertiză în format electronic sau oral în cazul în care partea care a solicitat raportul este de acord cu acest lucru.

Experților li se poate solicita să confirme, să adauge sau să explice opinia lor în fața instanței.

2. Ședința de judecată

Experții trebuie să participe la ședința preliminară dacă sunt convocați de instanță.

De asemenea, aceștia trebuie să se prezinte la ședință pentru a răspunde întrebărilor adresate de instanță și de părți atunci când sunt invitați să facă acest lucru.

De obicei, experții sunt audiați încrucișat în cursul procesului.

Informațiile prezentate aici au fost colectate în timpul proiectului „Find an Expert” („Găsește un expert”), de la persoane de contact din diferite țări, selectate de Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI).

I. Listele și registrele de experți

În Danemarca există mai multe tipuri de experți, iar numirea, procedurile și existența unei liste publice/unui registru public de experți depind de tipul de experți în cauză.

Exemple de experți:

• Expert evaluator
• Evaluator al instanței competente în materie de chirii
• Experți în chestiuni legate de copii
• Expert în evaluare
• Experți tehnici în cauze minore

De asemenea, asociațiile pot pune la dispoziție experți în anumite domenii.

În unele cazuri, instanța poate găsi un expert într-o bază de date internă, la care au acces toate instanțele din Danemarca. Procedurile pentru numirea acestor experți pot varia, însă o trăsătură comună a tuturor experților este aceea că trebuie să aibă o reputație ireproșabilă. De asemenea, lista/registrul acestor experți va fi publicat(ă) uneori pe site-ul instanțelor din Danemarca, pentru asigurarea transparenței.

În alte cazuri, instanța poate să numească orice persoană pe care o consideră adecvată și competentă. În astfel de cazuri, unele organizații publice au registre de experți, din care instanța poate să aleagă atunci când problema în cauză intră în domeniul lor de competență, de exemplu criminalistica. Atunci când nu există nicio listă și dacă ambele părți litigante sunt de acord, instanța va numi un expert care pare a fi competent. Pot fi numite numai persoanele cu reputația ireproșabilă.

II. Calificările experților

Nu există cerințe pentru calificările experților. Instanța nu are obligația de a respecta avizul experților, dar îl poate evalua în mod liber. Acest lucru este valabil, de asemenea, pentru forța probantă a elementelor de probă. În cazul în care Administrația instanțelor daneze ia în considerare cererile experților care ar dori să lucreze ca experți în cauze minore, aceasta consultă organizațiile industriale relevante și solicită un cazier judiciar. În afară de acest lucru, nu există cerințe cu privire la educația sau experiența profesională a experților.

III. Remunerația experților

Remunerația depinde de tipul de experți implicați în cauza respectivă.

Remunerația experților evaluatori, a evaluatorilor instanței competente în materie de chirii și a experților în chestiuni legate de copii este prevăzută prin lege, iar Administrația instanțelor daneze este cea care stabilește normele de remunerare (articolul 93 din Legea privind administrarea justiției și articolul 172 din Legea privind serviciile sociale).

În acțiunile civile în care este necesară o evaluare efectuată de experți, de exemplu un raport tehnic, nu există tarife impuse sau restricții pentru onorariile experților. Aceștia nu pot fi plătiți în avans. Instanța stabilește onorariul de plătit expertului numit de instanță pentru raportul său și pentru prezența în instanță, precum și rambursarea oricăror cheltuieli suportate. Înainte de a lua o decizie, instanța va solicita observațiile părților. În același timp, instanța va decide modalitatea în care onorariul urmează să fie împărțit între părți (articolul 208 din Legea privind administrarea justiției).

Partea care a solicitat instanței să comande un raport de expertiză și reprezentantul legal al părții respective vor suporta cheltuielile implicate. Totuși, cealaltă parte și reprezentantul său legal trebuie să suporte, de asemenea, partea de cheltuieli care corespunde răspunsului la întrebările pe care le formulează. Partea care a solicitat ca expertul să fie citat să participe la ședința de judecată va suporta cheltuielile în această privință. Instanța poate să solicite părților să acorde garanții pentru cheltuielile aferente raportului de expertiză pe care l-au solicitat (articolul 208 din Legea privind administrarea justiției).

În procedurile penale, se aplică norme similare privind rapoartele de expertiză (cu modificările necesare) (articolul 210 din Legea privind administrarea justiției).

În ceea ce privește experții tehnici din cauzele minore, experții trebuie să ofere o estimare a cheltuielilor preconizate și nu au voie să răspundă întrebărilor tehnice înainte ca remunerația să fie dispusă. Ulterior, părțile trebuie să formuleze observații cu privire la estimarea cheltuielilor cu experții. Este important faptul că, în cazul în care părțile nu pot să ofere garanții pentru cheltuieli, instanța poate să decidă că respectiva cauză va continua fără raportul de expertiză. Administrația instanțelor daneze stabilește normele (articolul 404 din Legea privind administrarea justiției).

IV. Răspunderea experților

Nu există nicio normă specifică aplicabilă răspunderii experților. Expertul trebuie să respecte normele profesionale care reglementează specialitatea sa, imparțialitatea și secretul profesional. Așadar, răspunderea experților este guvernată de normele generale privind răspunderea civilă/normele contractuale. Aceste norme nu prevăd nicio limită pentru răspundere.

Expertul care nu respectă normele profesionale conform așteptărilor poate fi înlocuit, onorariul său poate fi redus sau poate chiar să fie considerat răspunzător.

Comportamentul infracțional pe durata desfășurării misiunii poate conduce la acuzații penale.

În cele din urmă, nu există nicio obligație ca experții să își acopere posibila răspundere prin intermediul unei asigurări de răspundere civilă profesională.

V. Informații suplimentare privind procedurile care implică experți

Normele privind procedurile care implică experți sunt disponibile în diferite acte legislative și depind de tipul de experți în cauză. Totuși, majoritatea normelor sunt prevăzute în Legea privind administrarea justiției (Legea consolidată nr. 1835 din 15.09.2021). În ceea ce privește experții în chestiuni legate de copii, normele sunt prevăzute parțial în Legea privind serviciile sociale.

Unele părți din Legea privind administrarea justiției sunt traduse în limba engleză.

1. Numirea experților

În materie civilă, experții pot fi numiți de către instanță sau de către părți. Una dintre părți poate solicita instanței să dispună ca un expert să prezinte un raport cu privire la unul sau mai multe aspecte.

În materie penală, instanța hotărăște dacă ar trebui să aibă loc intervenția unui expert, atunci când învinuitului sau parchetul solicită acest lucru. Atât apărarea, cât și parchetul poate să solicite martori experți.

Experții trebuie să raporteze orice conflict de interese cu una dintre părți.

În cauzele minore (cauzele fără valoare economică sau cu o valoare mai mică de 50 000 de coroane daneze), judecătorul poate decide să solicite avizul unui expert. Experții care prestează servicii în cauze minore sunt numiți de Administrația instanțelor daneze.

a) Numirea de către o instanță

Președintele completului de judecată/instanța numește experții evaluatori etc. pentru fiecare cauză în parte, în cazul în care se consideră necesară expertiza acestora. Președintele completului de judecată alege un expert evaluator din lista/registrul/baza de date intern(ă) relevant(ă), dar, în unele situații, nu este obligat să aleagă din acestea. Înainte ca președintele completului de judecată/instanța să decidă să numească experții evaluatori, părțile pot să formuleze observații cu privire la decizie.

În cazurile în care părțile solicită o evaluare efectuată de experți, acestea pot numi un expert, însă instanța nu are obligația de a le respecta decizia. Atunci când părțile convin cu privire la numele unui expert, judecătorul îl va numi, în general (chiar dacă nu are obligația de a face acest lucru). În cazul în care instanța numește expertul, instanța ar trebui să informeze părțile cu privire la persoana pe care intenționează să o numească și să le permită părților să prezinte observații. În cazul în care există o listă/un registru, instanța sau partea respectivă va alege, în mod normal, un expert din această listă/acest registru, dar nu are întotdeauna obligația de a face acest lucru.

b) Numirea de către părți

Atunci când părțile doresc să numească un expert pentru a emite un aviz, acestea trebuie să urmeze un anumit proces: ori de câte ori părțile solicită un raport de expertiză în cauzele civile, acestea trebuie să depună o cerere scrisă în instanță. Cererea trebuie să conțină informații privind scopul raportului de expertiză și obiectul acestuia, respectiv efectuarea unei evaluări de către un expert.

În cazul în care instanța permite acest lucru, părțile trebui să adreseze întrebări instanței. După primirea întrebărilor, instanța numește unul sau mai mulți experți. Astfel cum se descrie mai sus, părțile numesc, de asemenea, un expert, dar instanța nu are obligația de a le respecta decizia.

2. Procedură

a) Procedura civilă

Procedura depinde de tipul de experți implicați în cauza respectivă. Uneori, expertul este citat la o ședință de judecată pentru a răspunde unor întrebări privind obiectul cauzei, de exemplu, un expert în chestiuni legate de copii în dreptul familiei, o evaluare a aspectelor tehnice efectuată de către un expert și, uneori, expertul trebuie doar să elaboreze un raport scris. În alte situații, expertul acționează în calitate de judecător și ia parte la deliberări.

În continuare sunt prezentate două exemple:

Expertul evaluator numit de președintele completului de judecată/instanță pentru o anumită cauză, în cazul în care expertiza sa este considerată necesară, acționează în calitate de judecător (dar care are cunoștințe de specialitate într-o disciplină specifică) și participă la deliberările instanței. În dreptul familiei, instanța va fi asistată de experți în chestiuni legate de copii.

În situațiile în care o evaluare efectuată de către un expert este relevantă cu privire la un anumit aspect, expertul trebuie să răspundă întrebărilor formulate de instanță printr-un raport scris adresat instanței. Expertul trebuie să informeze părțile cu privire la data și locul inspecției. În cazul în care raportul de expertiză este deficitar, instanța poate solicita expertului să efectueze din nou inspecția sau să o completeze cu un raport scris suplimentar. Pentru raportul de expertiză există modele predefinite. Instanța nu monitorizează activitatea expertului. După ce raportul a fost depus, părțile pot adresa expertului întrebări suplimentare, dacă instanța permite acest lucru. Ulterior, instanța va decide dacă expertul trebuie să prezinte răspunsurile la întrebările suplimentare în scris, într-un raport suplimentar, sau verbal, în cadrul unei ședințe de judecată. De asemenea, expertul poate fi citat să participe la o ședință de judecată pentru a răspunde unor întrebări legate de raport.

Avizele scrise sau verbale ale experților sunt contestate de către părți pe parcursul procesului. În orice caz, judecătorul nu are niciodată obligația de a respecta avizele experților.

b) Altele

În cauzele penale, martorii experți sunt, de asemenea, o opțiune. Aceștia sunt citați și, de obicei, participă la ședința de judecată.

Informațiile prezentate aici au fost colectate pe parcursul proiectului Find an Expert (Găsește un expert), de la persoane de contact din fiecare țară selectate de Institutul European de Expertiză și Experți EEEI.

I. Liste și registre ale experților

Există registre cuprinzătoare ale experților. Există aproximativ 200-300 de domenii diferite de specializare.

• Experții numiți oficial și autorizați de camerele de comerț și industrie pot fi găsiți aici.
• Experții numiți oficial și autorizați de camerele de meserii pot fi găsiți aici.
• Experții numiți oficial și autorizați de camerele de agricultură pot fi găsiți pe site-urile web regionale ale camerelor de agricultură.
• Experții numiți oficial și autorizați de camerele arhitecților pot fi găsiți pe site-urile web ale camerelor arhitecților de la nivel regional.
• Informații privind experții numiți oficial și autorizați de camerele inginerilor și privind registrele aferente pot fi găsite aici.
• Experții înregistrați de camera contabililor pot fi găsiți aici.
• O altă bază de date poate fi găsită la adresa https://www.bvs-ev.de/sachverstaendigenverzeichnis/, care este o federație de experți numiți oficial și autorizați.
• În cazul experților medicali nu există obligația numirii oficiale și autorizării. Pentru a găsi un expert medical, listele acestora sunt afișate pe site-urile web regionale ale asociațiilor medicale.

Numirea unui expert din registru este o practică urmată pe scară largă de către instanțe. Dacă sunt îndeplinite cerințele, expertul va fi înregistrat automat. Camerele de înregistrare desemnate de stat sunt responsabile de actualizarea promptă a registrelor.

Principalele dispoziții legale aplicabile expertizei judiciare în Germania sunt următoarele:

• §§ 401 și următoarele din Codul de procedură civilă (Zivilprozessordnung, ZPO)
• § 36 din Legea privind reglementarea comerțului;
• § 91 din Legea privind reglementarea meseriilor;
• Normele de procedură administrativă;
• Normele de procedură penală;
• Codul de bune practici al camerelor.

II. Calificările experților

O persoană poate fi inclusă pe listă în calitate de expert dacă are un nivel deosebit de înalt de calificare în domeniul său de expertiză. Pentru a fi inclus pe listă, este obligatoriu ca solicitantul să aibă experiență profesională corespunzătoare. Expertiza trebuie să fie demonstrată prin depunerea unei documentații corespunzătoare a activității expertului. (de exemplu, CV, copii ale certificatelor pentru toate calificările academice și profesionale relevante, experiențe de muncă, referenți, rapoarte, formare). Are loc, de asemenea, o examinare desfășurată de camerele de comerț și industrie/camerele de meserii și, în cazul arhitecților și al inginerilor, de camerele profesionale ale acestora. În afara calificărilor, a studiilor suplimentare și a experienței, experții trebuie să își demonstreze independența și integritatea.

Experții numiți oficial și autorizați sunt de obicei înregistrați pe o perioadă de cinci ani. Înainte de încheierea acestei perioade de cinci ani, ei trebuie să își demonstreze competența, integritatea și cursurile de formare continuă pentru a fi numiți din nou și, astfel, înregistrați pentru o nouă perioadă de cinci ani (de exemplu, prin verificarea și revizuirea rapoartelor care trebuie să fie depuse pentru înregistrarea pe o nouă perioadă de cinci ani). Entitățile responsabile trebuie să ofere cursuri de formare. Dacă un expert nu respectă normele sau dacă nu își actualizează competențele, camerele sunt autorizate să îl radieze.

III. Remunerația experților

În materie civilă, administrativă și penală, remunerația este calculată pe baza Legii privind remunerația și indemnizațiile judiciare din Germania (Justizvergütungs- und -entschädigungsgesetzes, JVEG).

Se pot solicita avansuri și plăți în cont.

Ori de câte ori un expert desfășoară o misiune extrajudiciară, remunerația sa depinde de acordul individual de compensare.

IV. Răspunderea experților

Expertul este răspunzător pentru un aviz de expert incorect atunci când este însărcinat atât de persoane particulare, cât și de instanțe. Dacă un expert care lucrează pentru o instanță a elaborat un aviz de expert incorect cu intenție sau din neglijență gravă și acest aviz de expert incorect stă la baza deciziei instanței, partea care suferă prejudiciul poate iniția o acțiune în justiție pentru a fi despăgubită pentru acest prejudiciu (§ 839a din Codul civil – Bürgerliches Gesetzbuch, BGB).

Ori de câte ori un expert desfășoară o misiune extrajudiciară, se aplică dispozițiile generale privind răspunderea (contractuală).

V. Informații suplimentare privind procedurile care implică experți

1. Numirea experților

Expertul este numit de instanță. Părțile au, însă, dreptul de a face propuneri privind persoana care trebuie să fie numită.

a) Numirea de către instanță

Instanța utilizează, de obicei, o listă sau un registru al experților. Instanța poate numi, de asemenea, orice expert considerat adecvat și competent. Un expert numit de instanță este un expert care a fost numit și care primește instrucțiuni de la instanță. Sarcina sa principală este de a oferi instanței asistență în măsura expertizei sale.

b) Numirea de către părți

În cazul în care părțile convin asupra unor anumite persoane care să fie numite experți, instanța are obligația de a se conforma acordului lor, însă poate limita selecția efectuată de către părți la un anumit număr de persoane.

Dacă o parte dorește să numească un expert parte care să îi ofere asistență, acest expert nu va fi considerat expert judiciar, ci expert privat.

2. Procedura

a) Procedura civilă

Instanța trebuie să își motiveze deciziile și să facă referire la concluziile expertului, în cazul în care instanța urmează avizul acestuia. Instanța nu este obligată de avizul expertului, însă acesta este adesea crucial pentru hotărârea judecătorească. În cazul unei cercetări la fața locului, expertul trebuie să contacteze toate părțile. În cazul în care, de exemplu, expertul are nevoie de mai multe informații de la părți, acest aspect trebuie să fie în general gestionat de către instanță.

i. Raportul de expertiză

Părțile pot contesta raportul expertului numit prin declarații sau angajând un expert privat și înaintând instanței raportul acestuia, furnizând astfel o contraexpertiză.

ii. Audierea în instanță

Pentru obținerea de probe, pot fi inițiate proceduri independente înainte de judecată („selbständiges Beweisverfahren”). În acest context, expertul poate fi numit înainte de desfășurarea procedurilor principale. Sfera de aplicare a acestor proceduri este limitată la conservarea probelor în vederea procedurii judiciare ulterioare sau pentru evitarea litigiului.

Audierea în instanță respectă codul de bune practici și normele procedurale. Expertul trebuie să răspundă interogatoriului în mod obiectiv, ușor de înțeles și cuprinzător. Dreptul procedural german nu prevede interogatoriul contradictoriu, însă întrebările pot fi adresate nu numai de către judecător, ci și de către justițiabili.

b) Altele

În cauzele penale, instanța trebuie să numească expertul dintr-un registru recunoscut al experților judiciari; o altă persoană trebuie să fie aleasă numai dacă acest lucru este cerut de circumstanțe speciale [§ 73 alineatul (2) din Codul de procedură penală – Strafprozessordnung, StPO]. Instanța poate orienta activitatea expertului. Alte norme pot fi găsite în Codul de procedură penală – Strafprozessordnung, StPO.

Informațiile prezentate aici au fost strânse în cursul proiectului privind găsirea unui expert de la persoanele de contact din fiecare țară selectată de către Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI).

I. Liste și registre de experți

În conformitate cu Legea privind expertiza criminalistă din Estonia, un expert este o persoană care furnizează expertiză juridică sau de altă natură în cazurile permise de lege. Unii experți sunt angajați de instituțiile statului („experți criminaliști”), iar alții sunt înscriși pe lista unei instituții de expertiză.

În Estonia există liste oficiale de experți. Aceste liste pot fi accesate de orice persoană. Listele pot fi descărcate sau consultate aici și aici.

Institutul Eston de Științe Criminalistice (EFSI), un laborator criminalistic de stat, este responsabil pentru menținerea la zi a acestor liste. O persoană care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) punctele (1)-(3) și alineatul (2) punctele (1) și (2) din Legea privind expertiza criminalistă vor fi înscriși pe a doua listă menționată mai sus.

II. Calificările experților

Cerințele minime pentru acordarea statutului de expert criminalist se bazează pe Legea privind expertiza criminalistă. Competența de expert criminalist se dobândește prin pregătire.

Pregătirea experților medicali criminaliști este asigurată de Universitatea din Tartu în cadrul unui program de rezidențiat în domeniul medicinei legale, care durează patru ani. Rezidenții dobândesc competențe profesionale în cadrul EFSI, care este unul dintre centrele de pregătire ale Universității din Tartu.

În Estonia, nu există nicio instituție de învățământ pentru pregătirea experților criminaliști în celelalte domenii ale științelor criminalistice. Experții sunt pregătiți în cadrul EFSI sub îndrumarea unor profesioniști experimentați. În majoritatea cazurilor, pregătirea durează doi ani. Planul de pregătire conține atât subiecte generale, cât și subiecte mai specifice, iar obiectivul acestuia este ca expertul să dobândească competențe profesionale. Acest plan de pregătire este elaborat pe baza caracteristicilor speciale ale fiecărui tip de expertiză, ținând totodată seama de parcursul academic profesional al expertului stagiar, precum și de experiența practică anterioară a acestuia.

Dacă un angajat îndeplinește cerințele prevăzute de Legea privind expertiza criminalistă, a absolvit pregătirea și a dobândit o experiență suficientă pentru a furniza avize independente, acestuia i se acordă statutul de expert criminalist. O persoană poate începe să lucreze ca expert criminalist după ce depune jurământul prevăzut de Legea privind expertiza criminalistă.

III. Remunerarea experților

Finanțarea expertizelor este descrisă în capitolul 5 din Legea privind expertiza criminalistă. Desfășurarea de expertize într-o instituție criminalistă de stat este finanțată de bugetul de stat anual. Onorariile exacte pentru expertize sunt prevăzute la articolul 26 din Legea privind expertiza criminalistă.

Nu există o metodă specifică pentru remunerarea experților. În majoritatea situațiilor, experții trebuie să furnizeze o ofertă de preț înainte să fie numiți. Dreptul procedural prevede, de asemenea, rambursarea cheltuielilor expertului.

Costurile expertizei includ totalitatea costurilor suportate în contextul expertizei, inclusiv costurile care rezultă din implicarea unor experți subcontractați sau a unor instituții subcontactate. Costurile unei proceduri extrajudiciare care implică experți pot fi incluse în costurile procedurale.

Experții pot primi un avans din costuri.

IV. Răspunderea experților

Experții trebuie să informeze orice parte implicată în procedură cu privire la începerea expertizei. Furnizarea în mod intenționat a unui aviz fals reprezintă infracțiune în temeiul articolului 321 din Codul Penal.

Experții sunt trași la răspundere în conformitate cu normele generale de dreptul contractelor și cu cele privind răspunderea civilă. În plus, în dreptul penal există o anumită dispoziție care se referă la răspunderea expertului: acuzația falsă: (1) prezentarea cu bună știință a unor acuzații false cu privire la comiterea de către o altă persoană a unei infracțiuni se pedepsește cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la un an; (2) aceeași faptă, dacă implică fabricarea de dovezi în mod fraudulos, se pedepsește cu amendă sau cu închisoare pe o perioadă de până la cinci ani.

Experții nu au obligația de a încheia o asigurare de răspundere civilă profesională pentru a beneficia de acoperire în cazul unei trageri la răspundere.

V. Informații suplimentare cu privire la procedurile care implică experți

Dispozițiile legale cu privire la procedurile care implică experți din Estonia pot fi găsite în:

• Jurnalul Oficial (Riigi Teataja);
• Codul de procedură penală;
• Codul de procedură civilă;
• Legea privind expertiza criminalistă.

În ceea ce privește numirea experților, nu există diferențe între procedurile civile și cele administrative. În procedurile penale, un expert criminalist va fi numit în baza unei cereri către EFSI pentru a asista procurorul și instanța judecătorească, dacă este necesar.

În Estonia, calitatea de expert nu este protejată. Peste 70 % din cazurile de drept penal, 30 % din procedurile civile și 10 % din procedurile administrative implică experți.

V.1 Numirea experților

Experții pot fi numiți de instanța judecătorească, iar în unele cazuri și de părți. Experții pot fi numiți, de asemenea, în scopul unor proceduri preliminare sau al unor proceduri din faza de urmărire penală. Nu există obligația de a numi un expert înscris pe una din liste. În procedurile penale, în timpul fazei de urmărire penală, un expert poate fi numit de poliție (autoritatea de investigații) sau de un procuror.

Instanța judecătorească poate numi un expert dacă părțile nu fac acest lucru sau dacă acestea nu ajung la un acord cu privire la persoana care să fie numită. De asemenea, instanța poate numi un expert în cazul în care există un raport de expertiză elaborat înaintea procesului. În cazurile de drept civil, înaintea numirii expertului, părțile trebuie să achite un avans pentru costurile expertizei. Părțile pot prezenta propuneri cu privire la persoana care ar trebui să fie numită ca expert, fără ca instanța judecătorească să fie ținută de aceste propuneri.

Nu există diferențe semnificative în ceea ce privește numirea unui expert între diferite instanțe judecătorești și între diferite domenii ale justiției.

Experții numiți de instanțele judecătorești au obligația legală de a semnala orice conflict de interese.

V.2 Procedură

Procedura civilă

Există o cerință generală potrivit căreia experții trebuie să își execute misiunea temeinic, integral și obiectiv și să se asigure că avizele pe care le formulează sunt valide din punct de vedere științific. Această cerință se aplică tuturor tipurilor de proceduri judiciare.

Părțile pot contesta raportul de expertiză prin declarații sau prin furnizarea unei contraexpertize.

Avizul expertului nu are caracter obligatoriu pentru instanța judecătorească. Instanța judecătorească poate urma avizul expertului chiar dacă una dintre părți l-a contestat în timpul procesului.

Chiar și în acest caz, întrucât raportul de expertiză este doar una dintre probe, instanța judecătorească va ține seama de forța probantă a avizului expertului în raport cu alte probe.

Nu există nicio procedură prin care experții se întâlnesc înaintea procesului sau sunt audiați încrucișat.

Un expert are dreptul să intre în contact cu părțile în timpul procedurii, dacă acesta are nevoie de informații suplimentare.

1. Raportul de expertiză

În Estonia, rapoartele de expertiză pot fi furnizate în scris și uneori verbal. Cu excepția procedurilor penale, expertul nu are obligația de a urma o structură specificată atunci când își întocmește raportul.

Expertul are obligația de a aborda în raportul final argumentele părților. Atunci când părțile solicită un raport suplimentar ca urmare a unor probleme existente în raportul inițial, o instanță judecătorească poate ordona un raport suplimentar. În eventualitatea în care există o ambiguitate ori o contradicție sau dacă avizul expertului este insuficient, iar această deficiență nu poate fi eliminată prin întrebări suplimentare, instanța judecătorească are dreptul de a ordona o altă expertiză. Expertiza nouă este realizată de același expert sau de altul.

2. Audierea în cadrul instanței judecătorești

Experții nu participă la o audiere preliminară, dar sunt invitați la ședințele de judecată pentru a răspunde întrebărilor adresate fie de instanța judecătorească, fie de părți. În practica obișnuită, experții sunt audiați încrucișat. Experții pot fi audiați prin conferință telefonică dacă, înaintea audierii, părțile sunt de acord cu această metodă.

Informațiile prezentate aici au fost colectate în timpul proiectului „Find an Expert” („Găsește un expert”), de la persoane de contact din fiecare țară selectată de Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI).

I. Listele și registrele de experți

În Grecia, experții sunt înregistrați în funcție de specializare. Registrele de experți sunt ținute de tribunale (protodikeía). Registrele sunt publice, dar sunt utilizate numai de către judecătorii care doresc să numească un expert. Instanța poate să numească unul sau mai mulți experți, în cazul în care consideră că problemele în cauză necesită cunoștințe specifice. În plus, instanța are obligația de a numi experți dacă acest lucru este solicitat de către una dintre părți, cu condiția ca și instanța să considere că sunt necesare cunoștințe specifice.

Pentru a fi înscriși într-un registru, experții trebuie să solicite acest lucru.

În urma unei invitații publice (pe site-ul web oficial al instanței) de a înainta o solicitare către un tribunal civil (politikó) sau administrativ (dioikitikó), orice parte interesată poate depune o cerere scrisă, cuprinzând datele sale cu caracter personal, la grefa tribunalului, declarând că:

• nu a fost condamnată și nici acuzată pentru infracțiuni (kakoúrgima) sau delicte (plimmélima) care să conducă la decăderea sa din drepturile politice;
• nu le-a fost retrasă autorizația de exercitare a profesiei;
• nu a fost decăzută din dreptul de a dispune în mod liber de bunurile proprii ca urmare a faptului că se află în insolvență sau sub tutelă;
• nu este judecător, procuror sau grefier.

La finalul procedurii de solicitare, care are loc în fiecare an, se publică un proiect de registru al experților. După un termen de opoziție, registrul final este aprobat de către tribunalul format din mai mulți membri (polymelés protodikeío).

Pentru procedurile penale, registrul de experți este stabilit de Consiliul Judiciar al Curții pentru Delicte (symvoúlio plimmeleiodikón), la propunerea procurorului. Experții trebuie să îndeplinească următoarele cerințe - aceștia trebuie:

• să fi împlinit vârsta de 21 de ani;
• să fie apți din punct de vedere juridic și să nu aibă dizabilități mintale;
• să nu fi făcut obiectul unei condamnări pentru infracțiuni sau delicte, care să conducă la decăderea lor din drepturile politice sau la destituirea din serviciul public;
• să nu le fi fost retrase autorizațiile de exercitare a profesiei;
• să nu fi contribuit la cauzarea situației care face obiectul expertizei;
• să nu fie judecători, procurori, secretari sau grefieri cu atribuții în cadrul procedurilor în cauză;
• să nu fi fost condamnați pentru aceeași infracțiune ca persoana trimisă în judecată și
• să nu fie soțul/soția, fratele/sora sau o rudă apropiată a învinuitului.

Experții pot fi eliminați din registru, dacă doresc acest lucru, dacă nu mai îndeplinesc cerințele sau dacă autoritatea competentă decide acest lucru.

ΙΙ. Calificările experților

Pentru a fi recunoscuți ca experți, aceștia trebuie să fie membri ai unui organism profesional.

ΙΙΙ. Remunerația experților

În procedurile penale, remunerația expertului este plătită de stat. În ceea ce privește acțiunile civile, reclamantul trebuie să plătească un avans pentru cheltuielile cu experții numiți de instanță. La sfârșitul procesului, cheltuielile trebuie să fie suportate de către partea căzută în pretenții. În anumite condiții, părțile pot să obțină asistență judiciară cu privire la remunerația expertului.

IV. Răspunderea experților

Experții sunt ținuți răspunzători în temeiul dreptului contractual general și al dreptului răspunderii civile. Aceștia nu au obligația de a-și acoperi răspunderea potențială prin intermediul unei asigurări de răspundere civilă profesională.

V. Informații suplimentare privind procedurile care implică experți

Principalele dispoziții legale aplicabile expertizei judiciare în Grecia sunt articolele 368-392 din Codul de procedură civilă elen (kódikas politikís dikonomías), Decretul regal nr. 566/1968 și articolul 20 alineatul (7) din Legea 2882/2001 [Codul privind exproprierile (kódikas anagkastikón apallotrióseon)]. De asemenea, de la caz la caz, se pot aplica articolele 159-168 din Codul elen de procedură administrativă (kódikas dioikitikís dikonomías) și articolele 183-203 din Codul elen de procedură penală (kódikas poinikís dikonomías).

Instanța are puterea de apreciere pentru a dispune administrarea probelor, deoarece obiectivul stabilirii adevărului prevalează. Singura limitare a acestei puteri este principiul contradictorialității.

1. Numirea experților

Experții pot fi numiți de către instanță și de către părțile implicate. Numirea experților în cadrul procedurilor administrative este similară cu cea din cadrul acțiunilor civile. În cadrul procedurilor inițiate în fața unei instanțe penale, expertul poate fi numit de către procuror sau de către instanță, în faza de investigare. În acest scop, există un registru diferit de cel utilizat în cadrul acțiunilor civile, iar expertul trebuie să îndeplinească cerințe mai stricte decât în cadrul acțiunilor civile sau al procedurilor administrative.

(a) Numirea de către o instanță

Instanța civilă are puterea de apreciere pentru a numi un expert fie din oficiu, fie la cererea expresă a unei părți, dacă faptele relevante nu pot fi stabilite în alt mod. În acest caz, audierea este amânată până la o dată ulterioară prezentării raportului de expertiză. Instanța este liberă să numească orice persoană pe care o consideră adecvată să acționeze în calitate de expert. Expertul trebuie să raporteze instanței orice conflict de interese. Experții numiți de instanță au acces la dosare.

(b) Numirea de către părți

În Grecia, există trei tipuri de experți numiți de către părți: consultanți tehnici (articolele 391-392 din Codul de procedură civilă, articolul 167 din Codul de procedură administrativă, articolul 204 și următoarele din Codul de procedură penală), experți extrajudiciari și martori experți. Consultantul tehnic este numit de către parte cu scopul de a monitoriza acțiunea unui expert numit de instanță. Expertul extrajudiciar este ales de către partea respectivă. Raportul expertului trebuie să fie invocat și prezentat de către părți; în caz contrar, acesta este respins ca inacceptabil. Dacă sunt îndeplinite aceste cerințe, instanța examinează în mod liber și evaluează avizul expertului. Raportul nu se consideră a fi probă. Mai degrabă, acesta este legat de temeiul juridic pe care se bazează susținerile părții. Martorii experți sunt martori care au cunoștințe științifice sau tehnice speciale și care sunt audiați de instanță.

Instanța judecătorească poate decide dacă să își întemeieze motivarea hotărârii pe avizul expertului. Instanța poate să își fundamenteze hotărârea pe avizul expertului, chiar dacă raportul de expertiză a fost prezentat în condițiile încălcării regulamentului de procedură. Totuși, dacă încălcarea regulamentului de procedură este semnificativă, se consideră că raportul de expertiză nu există. În acest caz, judecătorul nu își poate întemeia motivarea hotărârii pe avizul expertului.

2. Procedură (civilă)

Experții numiți de instanță pot fi interogați de consultanții tehnici ai părților, dacă părțile au numit astfel de consultanți. Singura obligație a expertului este aceea de a prezenta un raport. Experților numiți de către părți li se permite să ia legătura cu părțile pe parcursul procedurii, în timp ce experții numiți de instanță au nevoie de încuviințarea instanței în acest sens.

(a) Raportul de expertiză

În Grecia, în cadrul procedurilor care implică experți, nu este obligatoriu un raport de expertiză preliminar. Raportul principal poate fi prezentat în scris sau verbal. Atunci când își prezintă raportul, experții nu trebuie să urmeze o anumită structură.

În cazul în care instanța consideră că raportul este incomplet sau în cazul unui abuz în serviciu nejustificat din partea expertului, instanța, din oficiu sau la cererea părților, poate să dispună elaborarea unui nou raport sau a unui raport suplimentar. De asemenea, instanța poate obliga expertul căruia i se impută un abuz în serviciu nejustificat la plata taxelor judiciare.

Raportul de expertiză poate fi contestat prin declarațiile părților și printr-o contraexpertiză.

(b) Ședința de judecată

Judecătorul dispune participarea expertului la o ședință de judecată numai în cazuri excepționale.

Informațiile prezentate aici au fost colectate pe parcursul proiectului Find an Expert (Găsește un expert), de la persoane de contact din fiecare țară selectate de Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI).

I. Liste și registre de experți

În Franța, fiecare curte de apel și Curtea Supremă în materie civilă și penală [Curtea de Casație (Cour de Cassation)] ține o listă sau un registru de experți.

Totuși, judecătorii și procurorii au libertatea de a numi orice persoană pe care o consideră potrivită și competentă. În astfel de cazuri, judecătorii și procurorii trebuie să furnizeze motivele alegerii respective.

Listele de experți sunt publicate pe site-urile web ale curților și, în special, pe site-ul web al Curții de Casație (Cour de Cassation) și pe site-urile web ale curților de apel.

Pentru a fi înscris pe lista unei instanțe, expertul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

• să aibă vârsta sub 70 de ani. În practică, pentru a fi înscris pe lista de experți, expertul trebuie să aibă vârsta cuprinsă între 35 și 57-58 de ani.
• să fie cetățean al Uniunii Europene;
• să nu fi fost autorul unor fapte prin care se încalcă onoarea, probitatea sau bunele moravuri;
• să nu fi făcut obiectul unei sancțiuni disciplinare sau administrative de destituire, ștergere din registru, revocare, retragerea aprobării sau retragerea autorizației;
• să nu fi făcut obiectul unui faliment personal sau al oricărei alte sancțiuni prevăzute de Codul comercial;
• să aibă o experiență minimă într-o activitate asociată cu specializarea sa;
• să nu fi desfășurat nicio activitate incompatibilă cu independența necesară exercitării misiunilor de expertiză judiciară (juridică);
• să își desfășoare activitatea principală în jurisdicția instanței.

Experții specializați în traduceri care solicită să fie înscriși pe lista unei instanțe de prim grad de jurisdicție trebuie să își practice profesia în raza teritorială a instanței respective sau să aibă reședința în zona respectivă în cazul în care s-au pensionat deja.

Cererea de înregistrare a expertului este examinată de procuror și de judecătorii instanței de prim grad de jurisdicție. Decizia este luată de un ansamblu de judecători ai curții de apel.

Experții trebuie să depună un jurământ înainte de a fi înscriși pe listă sau în registru.

Pentru a fi înscris pe lista Curții de Casație (Cour de Cassation) (listă națională), este necesar ca expertul să fi fost înscris pe lista unei curți de apel (listă regională) timp de cel puțin cinci ani.

Fiecare expert care este înscris pentru prima dată trebuie să solicite reînscrierea după trei ani. Ulterior, experții trebuie să solicite reînscrierea o dată la cinci ani. Decizia de a nu reînscrie un expert trebuie să precizeze motivele refuzului și poate fi contestată.

Experții pot fi eliminați din registru de către curtea de apel prin acțiune disciplinară, aceasta putând fi contestată.

Există un cod deontologic publicat de Federația experților din Franța (Conseil national des compagnies d’experts de justice).

II. Calificările experților

În general, experții trebuie să aibă o calificare suficientă în domeniul lor de expertiză.

Aceștia trebuie să aibă experiență profesională și să cunoască normele procedurale, în special normele aplicabile procedurilor care implică experți.

Experții trebuie să participe la o educație continuă, iar acest lucru este verificat o dată la cinci ani de curțile de apel. Educația continuă a experților include:

• pregătire în domeniul lor de specialitate, care este furnizată de organisme profesionale;
• sesiuni de pregătire cu privire la desfășurarea procedurilor care implică experți, care sunt furnizate de judecători și de asociații de experți.

III. Remunerarea experților

În procedurile penale există un regulament privind onorariile expertului în legătură cu unele sarcini pe care le îndeplinește acesta. În unele domenii de expertiză, procurorul sau judecătorul de instrucție poate lansa o procedură de ofertare cu privire la misiunea de expertiză și poate alege cea mai avantajoasă ofertă. Costurile expertizei sunt suportate de Ministerul Justiției, din bugetul alocat justiției.

În cazurile de drept civil, remunerația este calculată, în general, pe baza numărului de ore petrecute de expert pentru cazul respectiv înmulțit cu un tarif orar, la care se adaugă cheltuielile și TVA.

Instanța decide cu privire la onorariul expertului, în cadrul unei proceduri contencioase, ținând seama de prezentarea la timp sau nu a raportului, de calitatea raportului de expertiză și de nivelul de diligență aplicat de expert în activitatea sa.

De obicei, reclamantul este cel care plătește un avans din onorariile expertului. Totuși, instanța poate ordona ca ambele părți să plătească o parte din avansul aferent unor astfel de costuri.

În hotărârea sa finală, instanța va ordona părții care cade în pretenții să plătească onorariile expertului.

Pentru a acoperi costurile procedurilor care implică experți este disponibilă asistență judiciară.

IV. Răspunderea experților

Expertul are obligația de a încheia o asigurare de răspundere civilă profesională pentru a beneficia de acoperire în cazul unei posibile trageri la răspundere.

Asigurarea vizează răspunderea civilă și profesională a expertului, inclusiv misiunile în alte state membre ale Uniunii Europene.

V. Informații suplimentare cu privire la procedurile care implică experți

În cazurile de drept penal, experții pot fi numiți de judecătorul de instrucție, de procuror sau de un funcționar al poliției cu competență adecvată (officier de police judiciaire: un funcționar al poliției care, în temeiul dreptului francez, este responsabil pentru investigare și are dreptul să plaseze suspecți în arest preventiv).

În toate celelalte cazuri, expertul este numit numai de către instanță, fie din oficiu, fie la solicitarea unei părți.

În procedurile civile, nu este obligatoriu un raport de expertiză preliminar, dar este recomandat și adesea este solicitat în mod specific. Expertul furnizează un raport final scris. Dacă expertul consideră că este necesar să consulte un tehnician specializat într-un domeniu de expertiză diferit, expertul va anexa la raportul de expertiză opinia tehnicianului. Instanța poate solicita ca expertul să depună mărturie în cadrul unei audieri verbale dacă raportul nu reprezintă un temei suficient pentru hotărârea judecătorească. Raportul final trebuie să răspundă la fiecare întrebare adresată de instanță și să țină seama de toate observațiile adresate expertului de către părți în timpul procedurii care implică expertul.

1. Numirea experților

Calitatea de expert (expert de justice) este protejată de dreptul penal. Expertul este înscris pe o listă ținută de curțile de apel și de Curtea Supremă.

În Franța există între 8 000 și 10 000 de experți judiciari.

În cazurile civile, comerciale și administrative, experții pot fi numiți în proceduri preliminare sau anterioare procesului. 80 % din procedurile care implică experți sunt inițiate într-o astfel de fază anterioară procesului.

Instanța numește un expert atunci când are nevoie de expertiză tehnică pentru soluționarea litigiului: instanța poate numi expertul din oficiu sau la solicitarea uneia dintre părți. Judecătorul decide care parte va plăti un avans din costuri, acesta fiind utilizat pentru a plăti onorariile expertului.

Părțile pot sugera un expert, dar decizia cu privire la expertul care va fi numit va fi luată întotdeauna de judecător sau de procuror. Cu excepția cazului în care se furnizează motive specifice, expertul trebuie să fie ales dintr-o listă întocmită de o curte de apel.

În procedurile civile, părțile sunt implicate într-o mare măsură în activitățile expertului. Acestea trebuie să coopereze și să răspundă la toate solicitările expertului cu privire la documente. Părțile pot interoga în mod direct expertul în timpul audierilor încrucișate și pot solicita expertului să comenteze declarațiile lor. Aceste posibilități sunt mult mai limitate în procedurile penale, în care expertul își desfășoară activitatea depinzând foarte mult de judecătorul sau de procurorul care l-a numit.

2. Procedură

Textele juridice principale care reglementează expertiza judiciară în Franța sunt:

• Codul de procedură penală și Codul de procedură civilă;
• Legea 71-498 din 29 iunie 1971 privind experții judiciari, modificată de mai multe ori, în special la 18 noiembrie 2016;
• Decretul din 23 decembrie 2004, modificat de mai multe ori.

Experții pot intra în contact cu părțile în timpul procedurilor, dar respectând cu strictețe principiul procedurii contencioase. Excepțiile au legătură cu secretele medicale sau comerciale.

Nu există o structură impusă pentru rapoartele întocmite de experți, dar există inițiative pentru a elimina această lacună.

Cu toate acestea, în raport, expertul trebuie:

• să își detalieze argumentația;
• să specifice documentele pe care și-a bazat opinia;
• să răspundă la declarațiile părților;
• să furnizeze o listă completă a documentelor care i-au fost comunicate.

Când instanța solicită un raport preliminar, expertul îl trimite părților pentru a colecta declarațiile acestora.

În cazurile penale, expertul trebuie să participe la audiere. În cauzele civile, instanța îi poate solicita expertului să participe la audiere.

Printr-o decizie a instanței, expertul poate fi obligat să furnizeze un raport suplimentar, de exemplu, după ce părțile și-au exprimat observațiile pe baza raportului și au pus întrebări suplimentare.

Instanța controlează progresele înregistrate în investigațiile expertului. Această sarcină este atribuită unui anumit judecător din cadrul instanței de prim grad de jurisdicție.

Informațiile prezentate aici au fost colectate în timpul proiectului „Find an Expert” („Găsește un expert”), de la persoane de contact din fiecare țară selectată de Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI).

I. Listele și registrele de experți

Pe baza expertizei lor, experții numiți de instanță furnizează instanței un serviciu sub forma unui aviz al expertului atunci când este necesar, pentru a stabili sau a clarifica faptele constatate în cadrul procedurii.

Tribunalele de Comitat și Tribunalele Comerciale gestionează o listă a experților care pot fi numiți de către instanțe, precum și o listă a persoanelor juridice, a institutelor, a instituțiilor și a organismelor de stat care au fost autorizate să desfășoare activități în calitate de experți (denumită în continuare „lista entităților juridice”). Listele sunt publicate pe site-urile web ale instanțelor.

Ministerul Justiției gestionează o listă electronică unică a experților care pot fi numiți de către instanțe, care este clasificată în funcție de domeniile de expertiză, precum și o listă a entităților juridice pentru întregul teritoriu al Republicii Croația și le publică pe site-ul său web.

Procedura pentru înscrierea experților pe listă este inițiată printr-o cerere adresată președintelui Tribunalului de Comitat sau Tribunalului Comercial care are jurisdicție asupra locului de reședință al solicitantului sau asupra sediului entității juridice. Resortisanții statelor membre ale Uniunii Europene și resortisanții statelor semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European care nu au rezidență permanentă în Republica Croația solicită numirea la Tribunalul de Comitat din Zagreb sau la Tribunalul Comercial din Zagreb.

În cazul în care candidatul pentru înscrierea pe listă îndeplinește cerințele, președintele Tribunalului de Comitat sau al Tribunalului Comercial va trimite candidatul la o evaluare a cunoștințelor sale privind structura sistemului judiciar, administrația publică și terminologia juridică, înainte de a decide numirea sa ca expert care figurează pe listă. Examinarea este efectuată de către comisii pentru evaluarea cunoștințelor din cadrul Tribunalelor de Comitat, care au în componență un președinte și doi membri din rândul judecătorilor tribunalului respectiv. Un candidat pentru un loc de muncă cu normă întreagă, care are o diplomă universitară în drept, nu trebuie să susțină acest examen. Președintele tribunalului corespunzător va trimite un candidat pentru înregistrare, care a luat examenul, la un program de formare profesională în cadrul unei asociații profesionale a experților judiciari. [Totuși, un specialist judiciar care deține un permis (o autorizație) de muncă valabil(ă), precum și angajații care efectuează expertize în cadrul institutelor, al instituțiilor și al organismelor guvernamentale nu au obligația de a urma o formare profesională în domeniile de expertiză pentru care aceste institute, instituții și organisme guvernamentale au fost autorizate să efectueze o expertiză].

După finalizarea formării profesionale și după colectarea de probe privind eligibilitatea pentru numirea ca expert înregistrat sau privind îndeplinirea condițiilor pentru efectuarea unei expertize judiciare, președintele Tribunalului de Comitat sau al Tribunalului Comercial se va pronunța cu privire la cerere printr-o decizie.

Experții numiți de către instanțe sau entitățile juridice trebuie să fie asigurați (asigurate) pe toată durata efectuării expertizei. Dovada încheierii contractului de asigurare de răspundere civilă (a poliței de asigurare) este prezentată președintelui Tribunalului de Comitat sau al Tribunalului Comercial competent, înainte de înscrierea pe listă și, ulterior, în fiecare an pe durata numirii sau în perioada de aprobare.

Experții sunt înscriși pe listă pentru o perioadă de patru ani. O entitate juridică, un institut, o instituție sau un organism guvernamental este autorizat(ă) să efectueze expertize judiciare pentru o perioadă de patru ani.

Expertul numit depune un jurământ în fața președintelui tribunalului care l-a numit în calitate de expert înregistrat.

După expirarea perioadei pentru care a fost numit, un expert care figurează pe listă poate fi numit din nou pentru o perioadă de patru ani, iar o entitate juridică, un institut, o instituție sau un organism guvernamental poate primi din nou aprobarea pentru efectuarea expertizelor judiciare. Cererea de renumire sau de reaprobare se depune cel târziu cu 30 de zile înainte de expirarea numirii actuale.

Înscrierea unui expert în registru va fi revocată (temporar) de către președintele Tribunalului de Comitat sau al Tribunalului Comercial relevant:

• dacă expertul solicită acest lucru;
• dacă expertul își schimbă locul de reședință, dacă se stabilește că nu au fost îndeplinite condițiile pentru înregistrare sau că nu mai sunt îndeplinite cerințele pentru numire;
• dacă, pe baza unei decizii definitive a autorității competente, expertul a fost declarat inapt pentru desfășurarea activităților în domeniul pentru care acesta a fost numit;
• dacă expertului i-a fost retrasă capacitatea juridică printr-o hotărâre definitivă;
• dacă expertul a fost condamnat pentru o infracțiune care reprezintă un obstacol pentru primirea în serviciul public;
• dacă expertul îndeplinește sarcinile unui expert cu rea-credință sau în mod neglijent;
• dacă expertul nu prezintă, la data expirării perioadei prevăzute, dovada încheierii unui contract de asigurare de răspundere civilă pentru îndeplinirea sarcinilor unui expert înregistrat;
• dacă expertul nu respectă dispozițiile privind confidențialitatea tuturor informațiilor pe care le primește în timpul efectuării unei expertize.

Președintele Tribunalului de Comitat sau al Tribunalului Comercial va exclude permanent un expert din listă dacă expertul în cauză desfășoară activitatea unui expert numit de către instanță după ce ordinul de refuz temporar sau de interdicție temporară a îndeplinirii sarcinilor sale a devenit executoriu.

Experții sau entitățile juridice care sunt autorizați (autorizate) să funcționeze în calitate de experți numiți de către instanțe au obligația să raporteze imediat orice modificări ale datelor lor la instanța care i-a (le-a) numit sau i-a (le-a) autorizat înscrierea pe listă. Instanța are obligația de a pune imediat în aplicare aceste modificări în listele în care sunt înregistrați (înregistrate) experții sau entitățile juridice care pot fi numiți (numite) de către instanțe.

II. Calificările experților

Ordonanța privind experții numiți de către instanțe („Monitorul Oficial” 38/14, 123/15, 29/16 corecție și 61/19) stabilește condițiile și procedura pentru numire, precum și drepturile și obligațiile experților numiți de către instanțe.

O persoană poate lucra în calitate de expert numit de către instanță dacă îndeplinește următoarele cerințe:

1. este cetățean al Republicii Croația, resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene sau resortisant al unui stat care este parte la Acordul privind Spațiul Economic European;

2. poate să îndeplinească sarcinile unui expert numit de către instanță;

3. după finalizarea studiilor sau a școlilor corespunzătoare, a lucrat în această profesie, și anume:

• cel puțin opt ani - dacă a obținut o diplomă universitară sau o diplomă de specializare postuniversitară;
• cel puțin 10 ani - dacă a finalizat studiile universitare sau studiile universitare profesionale relevante;
• cel puțin 12 ani - dacă a finalizat învățământul secundar corespunzător și nu deține nicio diplomă relevantă de studii postliceale sau de studii postliceale profesionale și nicio diplomă de studii universitare sau de specializare postuniversitară;

4. a promovat cu succes examenul de cunoștințe privind organizarea sistemului judiciar, administrația de stat și terminologia juridică;

5. a finalizat cu succes formarea profesională definită de asociația profesională relevantă;

6. are un contract de asigurare de răspundere civilă pentru activitatea expertului numit de către instanță;

7. a obținut diplomele relevante în domeniul său de expertiză;

8. nu există niciun obstacol pentru ca persoana în cauză să dețină o funcție publică.

Formarea profesională nu poate să dureze mai mult de un an. Asociațiile profesionale au obligația de a numi mentori pentru formarea profesională. Un expert înregistrat poate fi numit mentor de formare dacă are cel puțin cinci ani de experiență în desfășurarea activității de expert numit de către instanță. Lista mentorilor trebuie să fie transmisă Tribunalelor de Comitat și Tribunalelor Comerciale. Capacitatea unui candidat (care a fost trimis la formare profesională) de a îndeplini sarcinile unui expert numit de către instanță se stabilește pe baza raportului privind formarea profesională efectuată de către solicitant. În termen de o lună de la finalizarea formării profesionale, asociația profesională relevantă trebuie să elaboreze un aviz în scris cu privire la succesul formării candidatului și la competența acestuia de a desfășura activitatea unui expert numit de către instanță, pe baza unui raport scris al mentorului de formare. Asociația profesională relevantă trebuie să trimită acest raport la președintele Tribunalului de Comitat sau al Tribunalului Comercial relevant.

Doctorii specializați îndeplinesc cerințele pentru numirea pe listă după ce promovează examenul specializat.

Entitățile juridice sunt eligibile pentru realizarea expertizei judiciare:

• dacă sunt înregistrate, de asemenea, în domeniul lor de expertiză pentru un anumit domeniu;
• dacă angajații lor au fost numiți pe lista de experți pentru domeniul pentru care se solicită aprobarea;
• dacă au un contract de asigurare de răspundere civilă pentru activitatea de expertiză judiciară.

III. Remunerația experților

În cadrul acțiunilor în justiție, experții sunt aleși în primul rând din lista de experți înregistrați.

Experții numiți de către instanță au dreptul la onorarii și la compensarea cheltuielilor materiale. Suma compensării se stabilește în mod individual de către instanță, conform unei liste speciale de prețuri pentru compensarea cheltuielilor materiale și de onorarii ale experților numiți de către instanțe. Lista de prețuri menționată anterior face parte integrantă din Cadrul de reglementare privind experții numiți de către instanțe.

Expertului numit de către instanță i se rambursează cheltuielile pentru expertiză după finalizarea acesteia.

IV. Răspunderea experților

Un expert numit de către instanță sau o entitate juridică trebuie să fie asigurat(ă) pe toată durata efectuării expertizei. Cea mai mică sumă a asigurării de răspundere civilă pentru realizarea unei expertize judiciare este de 200 000,00 HRK (aproximativ 26 807,50 EUR) pentru persoane fizice și de 500 000,00 HRK (aproximativ 67 018,74 EUR) pentru entități juridice.

Un cetățean al unui stat membru al UE sau al unui stat care este parte la Acordul privind Spațiul Economic European poate fi asigurat pentru îndeplinirea sarcinilor în calitate de expert în țara sa de origine.

V. Informații suplimentare privind procedurile care implică experți

Numirea unui expert este reglementată de legile procedurale, și anume de Codul de procedură civilă și de Codul de procedură penală.

VI. Numirea experților

Experții numiți de către instanțe sunt numiți de către instanță la cererea unei părți sau din oficiu într-o anumită acțiune în justiție, atunci când este necesară prezentarea unor probe de expertiză pentru a se stabili sau a se clarifica faptele care trebuie să fie determinate.

VI.1. Raportul de expertiză

Forma constatărilor și a avizelor unui expert numit de către instanță nu este reglementată. Instanța va stabili dacă expertul își va prezenta constatările și avizul numai verbal în cadrul ședinței sau dacă le va depune în scris înainte de ședință. Instanța va stabili în scris un termen pentru depunerea constatărilor și a avizelor, care nu poate să depășească 60 de zile. Expertul trebuie întotdeauna să își prezinte avizul. Instanța va pune la dispoziția părților o constatare scrisă și un aviz scris cu cel puțin 15 zile înainte de ședința în cadrul căreia vor fi discutate constatările.

VI.2. Ședința de judecată

În timpul ședinței de judecată, instanța poate să adreseze întrebări cu privire la constatările expertului.

Informațiile prezentate aici au fost colectate în cadrul proiectului „Find an Expert” (Găsește un expert), de la persoane de contact din fiecare țară selectate de Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI).

I. Liste și registre de experți

Un expert judiciar este o persoană care deține cunoștințe de specialitate și experiență într-un anumit domeniu al științei, tehnologiei sau artelor și meșteșugurilor și care a dobândit dreptul de a furniza expertiză judiciară în conformitate cu procedura prevăzută în Legea privind experții judiciari (Tiesu ekspertu likums).

Atribuțiile de expert judiciar sunt îndeplinite de un expert judiciar de stat sau de un expert judiciar privat recunoscut de stat, care dobândește dreptul de a profesa ca expert judiciar într-un anumit domeniu de expertiză după obținerea unui certificat de expert judiciar eliberat de Consiliul experților judiciari.

Registrul experților judiciari este un registru public care conține informații privind experții judiciari autorizați care își desfășoară activitatea în Letonia. Acest registru este gestionat de Consiliul experților judiciari și poate fi consultat la adresa: https://eksperti.ta.gov.lv/

II. Calificările experților

Cerințele minime pentru acordarea statutului de expert judiciar se bazează pe Legea privind experții judiciari.

Un expert judiciar candidat care a finalizat un program de formare aprobat de Consiliu într-un domeniu dat de expertiză judiciară sau un expert judiciar care dorește să dobândească dreptul de a desfășura activitatea de expert judiciar într-un alt domeniu de expertiză judiciară poate susține un examen.

Certificatul de expert judiciar este valabil cinci ani.

III. Remunerarea experților

Remunerarea experților este fixată în conformitate cu baremul serviciilor cu plată, astfel cum este publicat de institutele de experți judiciari. Expertizele care nu sunt incluse în baremul serviciilor cu plată, astfel cum este publicat de institutele de experți judiciari, sunt remunerate pe baza facturii prezentate de expertul judiciar.

IV. Răspunderea experților

Răspunderea experților este prevăzută în capitolul V din Legea privind experții judiciari.

Consiliul experților judiciari inițiază proceduri disciplinare împotriva unui expert judiciar în cazul nerespectării actelor cu putere de lege și a normelor administrative referitoare la activitățile experților judiciari, al nerespectării îndatoririlor profesionale sau în cazul unei neglijențe grave în cursul unei expertize, al unor declarații false sau al utilizării ilegale a funcției, precum și în cazul aplicării unui tratament necorespunzător și lipsit de respect sau al încălcării normelor etice ale experților judiciari. Același lucru este valabil în cazul pierderii sau al deteriorării cu rea voință a unui obiect supus expertizei sau în cazul în care concluziile expertizei sunt comunicate unor persoane care nu sunt implicate în ordonarea sau în efectuarea respectivei expertize.

Atunci când primește certificatul care îi atestă calitatea de expert judiciar, un expert judiciar confirmă prin semnătură faptul că a fost avertizat că refuzul nejustificat de a efectua o expertiză sau prezentarea unei expertize false în mod deliberat îi va angaja răspunderea penală.

V. Informații suplimentare privind modalitățile procedurale referitoare la experții judiciari

Dispozițiile privind modalitățile procedurale referitoare la experții din Letonia pot fi găsite în următoarele acte legislative:

• Legea privind procedura penală
• Legea privind procedura civilă
• Legea privind procedura administrativă
• Legea privind experții judiciari

V.1. Desemnarea experților

În cadrul procedurilor civile, o instanță dispune efectuarea unei expertize la cererea părților la procedură. Expertiza este efectuată de persoanele menționate în Legea privind experții judiciari. Expertul este selectat de comun acord de către părți sau de către instanță, în cazul în care nu se ajunge la un acord în termenul stabilit de instanță. Dacă este necesar, pot fi selectați mai mulți experți.

În cadrul procedurilor penale, decizia de a dispune efectuarea unei expertize este luată de magistratul care conduce procedura. Se dispune efectuarea unei expertize pentru a clarifica faptele și circumstanțele relevante pentru procedura penală în cadrul căreia se solicită avizul unui expert.

V.2. Expertiza

Expertiza trebuie să fie motivată și justificată. Expertul emite un aviz obiectiv în numele său și este personal responsabil pentru acesta.

Expertiza este prezentată în scris instanței. Aceasta trebuie să conțină o descriere precisă a investigațiilor efectuate, concluziile la care s-a ajuns și răspunsurile motivate la întrebările adresate de instanță. În cazul în care, în cursul unei expertize, experții identifică împrejurări relevante pentru cauză, dar cu privire la care nu li s-au adresat întrebări, aceștia au dreptul să facă trimitere la împrejurările respective în avizul lor.

Dacă sunt selectați mai mulți experți, aceștia au dreptul să se pună de acord între ei. În cazul în care experții ajung la un aviz comun, acesta este semnat de toți. În caz contrar, fiecare expert semnează un aviz separat.

Instanța evaluează expertiza în conformitate cu propriile convingeri, nicio dovadă, nici chiar o expertiză, neavând o forță predeterminată care să poată influența instanța.

I. Liste și registre de experți

Ministerul Justiției poate numi experți, traducători, interpreți, precum și reprezentanți legali și mediatori de afaceri autorizați în materie de aplicare a legii și în materie administrativă pentru a îndeplini sarcinile care le sunt încredințate de către autoritățile judiciare și administrative. Experții care au fost numiți în acest mod și ulterior autorizați în fața unei camere a Curții Supreme de Justiție sunt incluși pe o listă disponibilă pe site-ul Ministerului Justiției.

Deși lista a fost concepută pentru cauzele penale și administrative, acesta este utilizată și pentru cauzele civile și comerciale. Instanțele judecătorești nu au obligația de a numi experți care figurează pe listă, dar aceasta este de regulă practica pe care o urmează.

Profesioniștii trebuie să se adreseze Ministerului Justiției pentru a fi înscriși pe listă. Cererile pentru înscrierea pe listă pot fi depuse la Ministerul Justiției utilizând un asistent online disponibil pe MyGuichet.lu (a se vedea « „Servicii online/Formulare”») sau aplicația mobilă MyGuichet.lu. Un dosar complet (care conține o diplomă în domeniul vizat, dovada experienței profesionale, un CV și un extras din cazierul judiciar) este înaintat Ministerului Justiției, care inițiază apoi o procedură de verificare, în special a credibilității expertului. Ministerul decide dacă înscrie expertul pe listă după verificarea calificărilor candidatului (inclusiv a diplomelor în domeniu vizat și formarea continuă) și a experienței acestuia. Dacă este acceptat pentru a fi înscris pe listă, expertul trebuie să depună un jurământ în fața unei instanțe judecătorești.

Imediat ce expertul este numit de Ministerul Justiției și autorizat de o instanță judecătorească, conținutul listei este publicat în Jurnalul Oficial al Luxemburgului. Odată înscriși pe listă, experții nu mai au nicio obligație specifică. Nu este necesar ca aceștia să prezinte ministerului un raport de activitate. Experții nu au obligația de a urma cursuri de formare continuă. Lista este actualizată la intervale regulate.

Experții pot fi revocați dacă nu își îndeplinesc obligațiile care le revin sau dacă încalcă normele de etică profesională ori din alte motive grave. Astfel de motive apar dacă experții nu mai îndeplinesc cerințele în ceea ce privește calificările, dacă s-a constatat că au dat dovadă de neglijență în serviciu sau dacă nu mai prezintă credibilitatea necesară, de exemplu, au fost găsiți vinovați de o infracțiune. Revocarea unui expert se face prin decizie a ministrului, după primirea avizului procurorului general și după audierea expertului respectiv. Revocarea se face prin decret ministerial. Revocarea poate fi contestată la Tribunalul Administrativ. Experților nu li se aplică un cod de conduită sau de etică specific. Cu toate acestea, trebuie respectate normele de etică sau alte coduri profesionale care se aplică profesiei specifice a expertului.

II. Calificările experților

Pentru a fi calificați drept experți, aceștia trebuie să aibă un anumit nivel de pregătire în domeniul lor de specializare. Diplomele aferente sunt esențiale pentru înscrierea pe lista experților ținută de Ministerul Justiției. Pentru a exercita profesia de expert, nu este necesar ca experții să fie membri ai unui organism profesional și nici să își îmbunătățească în mod regulat aptitudinile (nu există un sistem de formare juridică continuă, dar experții pot urma cursuri de formare în mod voluntar).

III. Onorariile experților

Onorariile experților sunt stabilite printr-un regulament. În anumite cazuri, în special dacă misiunea expertului este deosebit de complexă, instanța judecătorească poate decide să nu aplice tariful prevăzut de lege. În practică, experții solicită de obicei părților să fie de acord cu plata unui cuantum mai mare decât tariful prevăzut de lege. În materie civilă, atunci când expertul este numit de instanța judecătorească, una dintre părți are obligația de a plăti onorariile expertului în avans. Experții pot primi un avans din onorariile lor mai mare decât tariful prevăzut de lege. Însă, la finalul procedurii, în hotărârea pronunțată pe fond, instanța judecătorească decide cine trebuie să suporte aceste cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată pot fi împărțite între părți. Părțile pot beneficia de asistență judiciară în ceea ce privește remunerarea expertului pe baza tarifelor prevăzute.

În materie penală, acoperirea cheltuielilor de judecată este asigurată întotdeauna de stat. Inculpatul trebuie să plătească onorariile expertului numai în cazul în care este condamnat. Experții solicitați de procuror pot fi plătiți, de asemenea, de stat.

IV. Răspunderea experților

Nu există nicio normă specifică aplicabilă răspunderii experților. Așadar, activitatea acestora este reglementată de normele generale privind răspunderea civilă și cea contractuală. Aceste norme nu prevăd nicio limită pentru răspundere. Experții nu au obligația de a încheia o asigurare de răspundere civilă profesională pentru a beneficia de acoperire în cazul unei posibile trageri la răspundere.

V. Informații suplimentare cu privire la procedurile care implică experți

Numirea experților este reglementată în prezent de o lege specială – « Loi modifiée du 7 juillet 1971 portant en matière répressive et administrative, institution d’experts, de traducteurs et d’interprètes assermentés et complétant les dispositions légales relatives à l’assermentation des experts, traducteurs et interprètes » (Legea modificată din 7 iulie 1971 privind numirea, în materie penală și administrativă, a experților, a traducătorilor și a interpreților autorizați și de completare a dispozițiilor legale cu privire la autorizarea experților, a traducătorilor și a interpreților). Această lege se aplică numai în cauzele penale și administrative. În materie civilă nu există nicio lege specifică.

Ar trebui remarcat faptul că și alte dispoziții din Codul de procedură penală sau din Codul de procedură civilă sunt relevante, precum și « Loi modifiée du 21 juin 1999 portant règlement de procédure devant les juridictions administratives » (Legea modificată din 21 iunie 1999 privind regulamentul de procedură în cadrul jurisdicțiilor administrative).

Nu există diferențe fundamentale în ceea ce privește procedurile de numire în materie civilă, administrativă și penală. Cu toate acestea, în materie penală, inculpatul are drepturi mai extinse decât în alte chestiuni. Experții judiciari sunt numiți, în majoritatea cazurilor, în proceduri preliminare, înaintea procesului. Cel puțin jumătate dintre cererile de numire a unui expert sunt inițiate în proceduri preliminare. Numirea experților în timpul procedurilor principale nu este foarte frecventă.

1. Numirea experților

În Luxemburg, experții judiciari sunt numiți de instanțele judecătorești sau sunt angajați de părți. Numai judecătorii pot numi experți judiciari, fie la solicitarea părților, fie din oficiu. În materie penală, judecătorul de instrucție (juge d’instruction) numește expertul adesea fie la solicitarea inculpatului, fie la solicitarea procurorului. Judecătorul de instrucție poate numi expertul și din oficiu. Întrucât hotărârea judecătorului de instrucție este o hotărâre preliminară, principiul procedurii contencioase nu se aplică.

În dreptul penal, există norme speciale pentru posibilitatea ca inculpatul să solicite o expertiză suplimentară sau o contraexpertiză.

În materie civilă, comercială și administrativă, un expert poate fi numit înaintea procesului dacă există o urgență specială.

a) Numirea de către o instanță judecătorească

În timpul procedurii principale, instanța judecătorească numește un expert judiciar atunci când are nevoie de consiliere cu privire la aspecte tehnice care apar pe parcursul procedurii. Instanțele judecătorești procedează astfel la solicitarea părților sau din oficiu. Experții trebuie să raporteze orice conflict de interese cu oricare dintre părți.

Numirea unui expert înaintea procesului este posibilă atunci când chestiunea este urgentă sau expertiza este necesară în contextul unui viitor litigiu pe fond. Numirea expertului în această etapă preliminară reprezintă unicul scop al procedurii și implică depunerea de către părți a unei cereri specifice. În general, această procedură nu poate fi inițiată fără ca pârâtul să aibă posibilitatea de a fi audiat de judecător. Totuși, în cazurile de extremă urgență, experții judiciari pot fi numiți imediat, dar, în această situație, pârâtul trebuie să aibă posibilitatea de a fi audiat într-o etapă ulterioară.

Atunci când solicită numirea unui expert judiciar sau formularea unei opinii cu privire la sugestia instanței judecătorești de a numi un expert, părțile pot propune nume și pot conveni asupra unui anumit expert. Dacă o instanță judecătorească decide să numească un expert judiciar din oficiu, aceasta trebuie să informeze părțile în acest sens și să solicite opinia acestora înainte de a lua o astfel de hotărâre. Instanțele judecătorești nu au obligația de a numi experți care figurează pe listă, deși aceasta este de regulă practica pe care o urmează.

b) Numirea de către părți

Deși părțile nu numesc niciodată experți judiciari, ele pot fi implicate în numirea unui expert de către instanța judecătorească. Părțile ar putea să convină asupra misiunii expertului, asupra repartizării costurilor și chiar asupra unui anumit expert. În acest caz. ele trimit expertului ales o scrisoare comună de numire. Dacă ambele părți sunt de acord, judecătorul poate autoriza numirea expertului. Această situație este întâlnită foarte frecvent în procedurile preliminare.

2. Procedură (civilă)

Odată numit, expertul judiciar convoacă părțile pentru a discuta cauza cu acestea. Experții comunică, de obicei, cu părțile prin intermediul avocaților și informează, de asemenea, instanța judecătorească cu privire la evoluția cauzei. Nu există norme specifice cu privire la modul în care se desfășoară această comunicare, cu excepția obligației de a respecta în orice moment principiul procedurii contencioase: fiecare parte are dreptul de a-și exprima în orice moment punctul de vedere cu privire la toate aspectele cauzei.

Există două atenuări ale acestui principiu. Acestea se referă la examinările aspectelor pur factuale și la investigațiile care intră în sfera privată (și anume examinarea medicală) efectuate de expert. Însă, în aceste cazuri, expertul trebuie să prezinte celorlalte părți rezultatele investigațiilor înainte de a-și finaliza raportul.

Progresele înregistrate în cadrul investigațiilor expertului sunt monitorizate de instanța judecătorească competentă. În cazul în care primește o petiție în acest sens, instanța judecătorească poate stabili că expertul nu este suficient de calificat și poate numi un alt expert. Întrucât, în marea majoritate a cazurilor, este numit un singur expert, nu există nicio procedură prin care, înaintea procesului, să aibă loc o întâlnire a experților pentru a restrânge problematica.

a) Raportul de expertiză

Expertul își prezintă raportul în scris. Nu există o structură specifică pe care expertul trebuie să o urmeze în raportul său. Expertul are obligația de a-și îndeplini misiunea cu loialitate și respectând principiul procedurii contencioase. El trebuie să abordeze toate aspectele factuale care fac parte din misiunea sa, dar nu are dreptul să răspundă la întrebări de natură juridică. Mandatul expertului va fi stabilit de instanța judecătorească, cu excepția procedurilor în care expertul a fost numit de părți, fără intervenția judecătorului, și în care acesta va aborda preocupările părților.

Nu este obligatoriu un raport preliminar, dar acesta poate fi întocmit dacă este necesar având în vedere circumstanțele unei anumite cauze. Această situație se aplică în special dacă în timpul desfășurării misiunii apar întrebări noi sau dacă părțile nu reușesc să colaboreze cu expertul.

Cazurile în care expertul ar trebui să furnizeze un raport suplimentar sunt rare. Astfel de cazuri apar atunci când expertul nu a răspuns la toate întrebările incluse în misiunea sa sau dacă, ulterior, apar întrebări suplimentare. Instanța judecătorească va emite o ordonanță nouă, declarând necesitatea unor informații suplimentare și specificând întrebările la care trebuie să se răspundă. Părțile pot înainta judecătorului o cerere pentru clarificări suplimentare. Totuși, în practică, este mai probabil să fie numit un alt expert, în funcție de măsura în care părțile au fost satisfăcute de primul raport.

Rapoartele experților pot fi contestate atât prin declarații ale părților, cât și printr-o contraexpertiză. Rapoartele de expertiză nu au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești. Jurisprudența statuează faptul că instanța judecătorească se poate abate de la opinia expertului dacă aceasta are motive temeinice să procedeze astfel, și anume dacă una dintre părți sau ambele părți dovedesc că expertul a comis o eroare. Rapoartele contradictorii au aceeași forță probantă, indiferent dacă expertul a fost numit de instanța judecătorească sau de părți. Rapoartele inițiate de o parte sau rapoartele contradictorii, precum și rapoartele întocmite fără ca expertul să fi respectat principiul procedurii contencioase pot fi prezentate și discutate în timpul procesului, dar acestea nu au aceeași forță probantă ca rapoartele întocmite respectând acest principiu.

b) Audierea în instanță

Experții nu au obligația de a participa la o audiere preliminară. Aceștia trebuie să participe la o audiere pentru a răspunde întrebărilor instanței judecătorești după prezentarea raportului lor. Experții nu vor fi supuși unei examinări încrucișate în fața instanței judecătorești.

I. Listele și registrele de experți

Instanța poate să utilizeze o listă sau un registru de persoane interesate să presteze servicii în calitate de experți. Lista sau registrul este ținut(ă) de Departamentul de Justiție. Membrii sistemului judiciar păstrează puterea de apreciere cu privire la persoana pe care o numesc în calitate de expert judiciar din lista/registrul pus(ă) la dispoziția lor pentru uz intern. Acest registru este destinat utilizării exclusive în cadrul sistemului judiciar. Persoanele interesate să presteze servicii în calitate de experți judiciari trebuie să își exprime interesul în acest sens, pentru ca numele și datele lor să fie incluse pe lista Departamentului de Justiție. Aceștia nu depun jurământ; totuși, li se solicită să completeze un formular privind procesul de diligență, prin care își dau consimțământul pentru verificările efectuate de Departamentul de Justiție, și să depună, odată cu formularul, o copie certificată pentru conformitate cu originalul a împuternicirii și/sau a calificărilor lor, un certificat recent de cazier judiciar, un CV Europass și o scrisoare de intenție scrisă de mână. Numărul total de persoane interesate să presteze servicii în calitate de experți judiciari este de aproximativ 1 000. Totuși, judecătorii și magistrații pot să numească orice persoană pe care o consideră adecvată și competentă, chiar dacă aceasta nu figurează pe listă (instanțele au libertatea de alegere). În cele din urmă, instanțele publică, de asemenea, trei liste de experți judiciari, și anume arhitecți și ingineri constructori, contabili și ingineri. Acestea sunt publicate în Monitorul Oficial în fiecare an.

O listă a experților pentru 2019 este publicată aici (p. 4 și următoarele din PDF).

II. Calificările experților

Pentru a se numi experți, aceștia trebuie să fie calificați, dar nu este obligatoriu să fie membri ai unei organizații profesionale. Nu există niciun sistem de dezvoltare profesională continuă și nicio cerință de îmbunătățire periodică. Nu există cursuri pentru experți. Titlul de expert nu este protejat și nu există nicio distincție între diferite tipuri de experți. Lista/registrul de persoane interesate să presteze servicii în calitate de experți, care este ținut(ă) de Departamentul de Justiție, este clasificat(ă) în funcție de domeniul de expertiză.

III. Remunerația experților

Remunerația experților se calculează conform unui tarif fix, dar nu există restricții privind modalitatea în care un expert poate fi remunerat. Expertul este plătit de către una dintre părți, dar instanța este cea care decide care dintre părți trebuie să plătească cheltuielile. Există posibilitatea ca părțile să beneficieze de asistență judiciară și nu există tarife impuse în acest sens. În ceea ce privește plata în avans, instanța poate să dispună ca părțile să facă un vărsământ în instanță, care va fi retras de către expert după ce acesta și-a îndeplinit atribuțiile.

IV. Răspunderea experților

Principiile generale ale dreptului răspunderii civile și ale dreptului contractelor se aplică fără limită privind răspunderea. Experții nu au obligația de a deține o asigurare de răspundere civilă profesională.

V. Informații suplimentare

Numirea experților este reglementată de articolele 644-682 din Codul de Organizare și Procedură Civilă, cap. 12 din legislația Maltei.

În plus, în materie penală, numirea experților este reglementată de articolele 650-657 din Codul Penal, cap. 9 din legislația Maltei.

Numirea experților

În acțiunile civile, experții sunt numiți de către instanță sau chiar pot fi sugerați de către părți. Astfel, experții sunt numiți fie la cererea instanței, fie la cererea părților, în cauzele în care trebuie să se stabilească puncte tehnice. Astfel se întâmplă, de exemplu, în chestiunile legate de construcții, accidentele rutiere, aspectele contabile, problemele medicale și evaluarea daunelor.

În cauzele penale, experții sunt aleși de instanță. Procedura contestării acestor experți este aceeași ca cea pentru cauzele civile. În cauzele penale, experții își pot prezenta raportul verbal sau în scris, conform instrucțiunilor instanței. Raportul trebuie să specifice faptele și circumstanțele pe care se bazează concluziile experților. În cazul în care raportul este prezentat verbal, acesta trebuie să fie transcris de către grefier sau de persoana care acționează în locul său.

1. Numirea de către o instanță

Experții au obligația legală de a declara conflictele de interese. Rapoartele experților numiți de instanță au mai multă însemnătate decât rapoartele experților numiți de către părți.

2. Numirea de către părți

Nu există niciun proces special pentru numirea de către una dintre părți. Un singur expert poate fi numit în comun, prin acordul părților. Instanța poate dispune ca părțile să numească un singur expert.

VI. Procedură

A) Procedura civilă

Nu există nicio diferență în ceea ce privește procedura de numire pentru procedura preliminară sau pentru procedurile anterioare procesului.

1. Raportul de expertiză

Se așteaptă de la părți să furnizeze expertului instrucțiuni detaliate și întrebările la care expertul ar trebui să răspundă. Hotărârea instanței prin care este numit un expert trebuie să conțină termenii de referință pe care expertul trebuie să îi examineze. După ce își prezintă rapoartele și sunt plătiți, experților li se solicită să depună un jurământ cu privire la rapoartele lor și, în acel moment, sunt supuși unei examinări încrucișate efectuate de către ambele părți.

Nu există nicio structură stabilită pentru raport, iar experții nu au obligația de a prezenta un raport preliminar. Se așteaptă de la experți să răspundă la întrebările părților în raportul final. Articolul 665 din Codul de Organizare și Procedură Civilă, capitolul 12 din legislația Maltei, stipulează ce ar trebui să conțină raportul. Se prevede că raportul ar trebui să specifice cercetările efectuate și motivele constatărilor. În plus, aceste dispoziții stipulează că raportul ar trebui să fie dactilografiat sau scris cu cerneală într-o manieră clară și lizibilă. Raportul nu ar trebui să fie completat cu planuri sau modele, cu excepția cazului în care instanța dispune astfel sau părțile își dau consimțământul în acest sens.

2. Ședința de judecată

Nu există obligația ca expertul să participe la o ședință preliminară. În mod normal, experții ar trebui să informeze părțile numai cu privire la ședințele pe care aceștia le vor stabili și orice solicitări ale experților către părți trebuie să fie adresate în timpul acestor ședințe. De obicei, experții sunt supuși unei examinări încrucișate în cadrul ședinței. Instanța nu monitorizează și nu controlează progresul investigațiilor experților și nu efectuează niciun control al calității. Părțile pot contesta raportul de expertiză, atât prin declarații, cât și printr-o contraexpertiză. Instanța nu are obligația de a adopta raportul de expertiză dacă este contrar propriei convingeri.

Informațiile prezentate aici au fost colectate pe parcursul proiectului Find an Expert (Găsește un expert), de la persoane de contact din fiecare țară selectate de Institutul European de Expertiză și Experți EEEI.

I. Liste și registre de experți

În Țările de Jos există două registre: unul în principal pentru dreptul civil și dreptul administrativ (Landelijk Register van Gerechtelijke Deskundigen – LRGD) și unul în principal pentru dreptul penal (Nederlands Register Gerechtelijk Deskundigen – NRGD). Există, de asemenea, Stichting Advisering Bestuursrechtspraak voor Milieu en Ruimtelijke Ordening [StAB (Centrul consultativ pentru competența administrativă în materie de mediu și amenajarea teritoriului) – un organism independent care desfășoară activități exclusiv pentru sistemul judiciar] și Nederlandse Vereniging voor Medisch Specialistische Rapportage (NVMSR – Asociația neerlandeză pentru rapoartele specialiștilor medicali). În plus, în materie penală există Landelijke Deskundigheidsmakelaar (LDM – Agenția Națională de Expertiză), care ține un registru al experților externi din diferite domenii care pot fi solicitați pentru a oferi asistență în cadrul anchetelor (poliției). În final, există Register Deskundigen Onteigening en Bestuursrechtelijke Schadevergoeding (DOBS – Registrul experților în materie de expropriere și despăgubiri în temeiul dreptului administrativ).

Experții sunt înscriși în registre în funcție de specializare. Registrele cu experți sunt păstrate în moduri diferite: LRGD, DOBS și NVMSR sunt entități private, în timp ce NRGD și StAB sunt administrate și finanțate de Ministerul Justiției și Securității. Instanțele nu sunt responsabile pentru administrarea registrelor și nici pentru calificările experților înscriși în respectivele registre. În Țările de Jos, există o separare strictă între organismele care țin registrele și instanțele judecătorești. În ceea ce privește calificările experților, instanțele se bazează pe garanțiile oferite de aceste organisme. Cu toate acestea, judecătorii sunt implicați în procedurile de admitere și/sau acreditare ale LRGD și NRGD.

Linkuri:

• Landelijk Register van Gerechtelijke Deskundigen
• Nederlands Register Gerechtelijk Deskundigen
• Stichting Advisering Bestuursrechtspraak voor Milieu en Ruimtelijke Ordening
• Nederlandse Vereniging voor Medisch Specialistische Rapportage
• Stichting Register Deskundigen Onteigening en Bestuursrechtelijke Schadevergoeding
• Landelijke Deskundigheidsmakelaar

Registrele NRGD/LRGD, NVMSR și DOBS și site-ul StAB sunt accesibile publicului. Există instrumente de căutare disponibile, deși experții înscriși în registrul StAB nu pot fi consultați de către părțile la o cauză deoarece acești experți sunt numiți exclusiv pentru a oferi consultanță instanțelor, iar posibilitatea unei astfel de consultări ar genera îndoieli cu privire la independența experților respectivi. Cu toate acestea, părțile pot solicita instanței să consulte StAB. Funcția Găsiți un expert poate fi utilizată numai pentru a căuta experți în registrul LRGD. Este posibilă căutarea în funcție de specializare. Experții care își desfășoară activitatea în cadrul StAB sunt înregistrați și în LRGD. În final, registrul NRGD poate fi consultat la următoarea adresă: Căutați registru.

Membrii NVMSR parcurg un proces de formare și examinare înainte de a obține calificarea de experți judiciari și de a fi înscriși în registru.

Pentru a se înregistra în NRGD, experții trebuie să parcurgă o procedură de acreditare care ține seama atât de domeniul de expertiză în care trebuie să își demonstreze competențele, cât și de rolul lor de experți judiciari în cadrul instanței și de aptitudinile necesare pentru a fi un expert bun în cadrul procedurilor judiciare. LRGD se bazează pe certificarea standardelor profesionale stabilite de organizațiile profesionale și de asociațiile (profesionale) din cadrul profesiei respective, precum și pe un parcurs de formare cu privire la rolul unui expert și pe un sistem de formare continuă.

StAB aplică o politică de recrutare foarte strictă, desfășoară activități de formare la nivel intern și utilizează un sistem de învățare continuă. Rapoartele întocmite de experții StAB fac obiectul unei evaluări inter pares obligatorii, iar un comitet extern de evaluare examinează periodic rapoartele emise.

Experții nu trebuie să depună un jurământ. Experții pot fi radiați din registre în urma unor plângeri oficiale privind nerespectarea normelor de conduită aplicabile diferitelor instanțe, care sunt în mare măsură similare.

Registrele sunt actualizate de către organele administrative responsabile cu ținerea lor.

II. Calificările experților

Înscrierea în calitate de expert în registrul LRGD este condiționată de apartenența la un organism profesional, care stabilește standarde profesionale și cerințe educaționale. Experții care solicită înscrierea NRGD trebuie, de asemenea, să îndeplinească cerințe educaționale stricte. Experții înscriși în acest registru sunt adesea membri ai unei organizații profesionale, dar există domenii de nișă pentru care nu există organizații profesionale – prin urmare, apartenența la o organizație profesională nu este obligatorie. Pentru înscrierea în registrele StAB, LRGD și NRGD, este necesară o formare profesională continuă. De exemplu, StAB alocă 15 % din timp în acest scop. Experții înscriși în registrul LRGD trebuie să participe la activități de formare continuă timp de cel puțin șase ore pe an. Organizațiile profesionale acreditează adesea institute de învățământ, care trebuie să dovedească faptul că activitățile de formare s-au desfășurat efectiv prin publicarea unor liste de înregistrări pe site-urile instituțiilor de formare. Aceste activități de formare au două scopuri: dobândirea unor competențe legate de activitățile instanței și consolidarea expertizei.

III. Remunerarea experților

În cadrul procedurilor penale și administrative, remunerațiile experților sunt plătite de stat. Există un sistem de onorarii fixe, iar experții trebuie să prezinte în prealabil o estimare a costurilor (Decretul din 2003 privind taxele în materie penală). Aceste aspecte sunt reglementate în mod diferit pentru StAB: remunerațiile experților din cadrul StAB sunt plătite de către Ministerul Justiției și Securității. În cauzele civile, părțile sunt cele care plătesc pentru expertiza utilizată.

IV. Răspunderea experților

Experții pot fi trași la răspundere în conformitate cu dispozițiile generale de drept al contractelor și cu cele de drept al răspunderii civile. Experții nu sunt obligați nici prin lege, nici de către judecătorul desemnat să încheie o asigurare de răspundere civilă. Cu toate acestea, ei pot fi asigurați de societatea pentru care lucrează. Experții independenți decid dacă încheie o asigurare din proprie inițiativă, deși mai multe organizații profesionale impun o asigurare de răspundere civilă.

V. Informații suplimentare cu privire la procedurile care implică experți

Principalele dispoziții juridice aplicabile experților judiciari în Țările de Jos sunt articolul 194 din Wetboek van Burgerlijke Rechtsvordering (Codul de procedură civilă) și articolul 8:47 din Algemene wet bestuursrecht (Legea generală privind dreptul administrativ) (Awb), precum și Wet deskundige in strafzaken (Legea privind experții în cauze penale) (articolul 51i din Codul de procedură civilă).

Aceste legi formează un cadru: orientări detaliate sunt disponibile Leidraad deskundigen in civiele zaken (Orientări pentru experții în cauze civile) și Leidraad medisch deskundigen in bestuursrechtelijke zaken (Orientări pentru experții medicali în cauzele administrative).

Există un Cod de conduită NRGD – cu un temei juridic – pentru experții judiciari în materie penală, un cod de conduită stabilit pentru experții juridici în materie civilă și administrativă de către Consiliul Judiciar, precum și un cod de conduită elaborat de către Tribunalul Central de Apel pentru experții judiciari. StAB are propriul cod de conduită, iar Divizia de drept administrativ a Consiliului de Stat are un cod de conduită pentru experți. Pentru majoritatea formelor de expertiză, există cerințe suplimentare cu privire la calitatea expertizei sau la calificările experților.

Calitatea de „deskundige” (expert) nu este protejată.

1 Numirea experților

Experții pot fi numiți de instanța judecătorească și de părțile implicate. Numirea experților în procedurile administrative este similară cu cea din procedurile civile, diferența constând în faptul că, în dreptul administrativ, costurile sunt suportate de stat, în timp ce în procedurile civile acestea sunt suportate de părți. În toate cazurile, expertul numit de instanța judecătorească are obligația de a răspunde la întrebările adresate de instanța judecătorească (eventual după consultarea părților). În procedurile derulate în fața unei instanțe judecătorești de drept penal, procurorul sau judecătorul pot numi un expert pe parcursul etapei de cercetare. În acest scop există un registru reglementat de lege, întrucât experții înscriși în acesta trebuie să îndeplinească cerințe mai stricte decât în procedurile civile și administrative. Toți experții numiți de instanțele judecătorești au obligația legală de a raporta orice conflict de interese.

1.a Numirea de către o instanță judecătorească

O instanță judecătorească de drept civil are competența discreționară de a numi un expert fie din oficiu, fie pe baza unei solicitări explicite a unei părți litigante, dacă faptele relevante nu pot fi stabilite în alt mod. Într-un astfel de caz, audierea se amână până la o dată ulterioară prezentării raportului de expertiză. Instanța judecătorească are, în principiu, libertatea de a alege să numească orice persoană pe care o consideră potrivită să acționeze în calitate de expert. Cu toate acestea, aproape toate instanțele judecătorești numesc un expert dintre cei înscriși în registrul relevant. Expertul trebuie să informeze instanța judecătorească cu privire la orice conflict de interese. Experții numiți de instanța judecătorească au acces la documentele referitoare la cauză. În materie civilă, experților externi consultați de expertul desemnat în timpul misiunii li se aplică norme mai stricte. De exemplu, părțile trebuie să cunoască dinainte persoanele care sunt consultate și întrebările care le sunt adresate.

1.b Numirea de către părți

Atunci când părțile numesc un expert, ele fac această numire, de obicei, la începutul procedurilor judiciare, pentru a-și întemeia argumentația pe expertiza acestuia. Instanța poate utiliza rapoartele de expertiză pentru a se pronunța asupra unei cauze. În orice moment pe parcursul procedurii, judecătorul poate numi un expert la solicitarea părților. Toate aceste persoane trebuie să își desfășoare activitatea în conformitate cu normele și codurile de conduită aplicabile experților numiți de instanță.

Ambele părți pot solicita numirea unui anumit expert. În astfel de cazuri nu se aplică norme speciale. Judecătorul poate dispune ca ambele părți să numească un singur expert, dar această practică nu este una obișnuită.

2 Procedură

2.a Procedura civilă

Instanța judecătorească monitorizează evoluția activității de investigare a expertului numai în ceea ce privește gestionarea timpului. Nu există un control al calității cu privire la performanța expertului, iar expertul nu este menționat în hotărârile judecătorești. Cu toate acestea, StAB primește periodic feedback din partea instanțelor judecătorești cu privire la performanțele expertului, chiar dacă StAB este rareori implicat în procedurile civile.

Părțile pot contesta raportul prin intermediul unor declarații sau prin prezentarea unui raport de contraexpertiză. Raportul de expertiză nu are caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești, însă acestea acceptă, de obicei, punctele de vedere ale expertului pe care l-au numit. Experții numiți de părți tind să aibă o influența mai mică decât experții numiți de instanță. Nu există proceduri prin care experții să se întâlnească sau să fie audiați încrucișat înaintea procesului cu scopul de a identifica problemele și de a oferi instanței judecătorești o mai bună înțelegere a eventualelor diferențe.

Experții pot intra în contact cu părțile în timpul procedurii, dar numai dacă acest lucru este necesar pentru stabilirea faptelor și numai în prezența tuturor părților. Cu excepția cazului în care nu este împiedicat să facă acest lucru de standarde profesionale (de exemplu, în cazurile medicale), expertul trebuie să organizeze reuniuni în prezența tuturor părților pentru a colecta observațiile acestora.

1. Rapoartele experților

Țările de Jos au un model pentru întocmirea rapoartelor experților. Experții trebuie să prezinte un raport preliminar, iar părțile au dreptul să prezinte observații cu privire la acesta. Expertul trebuie să abordeze argumentele părților atât în raportul preliminar, cât și în raportul final. Raportul nu face obiectul niciunei alte cerințe specifice. Dacă instanța judecătorească dispune acest lucru, expertul trebuie să furnizeze un raport suplimentar, de exemplu, dacă există întrebări suplimentare. Raportul este prezentat, de obicei, în scris, dar poate fi prezentat și verbal în cadrul unei audieri în instanță.

2. Audierea în cadrul instanței judecătorești

Expertul este obligat să participe la audiere numai în cazuri excepționale. Participarea acestuia poate fi solicitată de către părți sau poate fi dispusă de instanță. Audierea încrucișată nu este uzuală.

2.b Aspecte diverse

Nu există diferențe semnificative între procedurile civile și alte proceduri.

Informațiile prezentate aici au fost obținute în contextul proiectului „Găsiți un expert” de la punctele de contact naționale selectate de Institutul European de Expertiză și Experți - EEEEI.

I. Liste și registre de experți

În Austria, persoanele care sunt disponibile să lucreze ca experți în cadrul unei proceduri judiciare sau al unei anchete derulate de parchet sunt înscrise pe lista experților judiciari gestionată de președinții instanțelor regionale pentru districtele din raza circumscripției regionale respective, înscrierile fiind defalcate pe domenii de specialitate.

Registrele sunt disponibile publicului aici.

Experții trebuie să formuleze o cerere și să promoveze un examen pentru a fi incluși în lista experților judiciari.

II. Calificările experților

Solicitanții care doresc să fie numiți de instanțele judecătorești trebuie să facă dovada experienței lor profesionale în domeniul lor de expertiză. Experții trebuie să dețină cunoștințe temeinice cu privire la cele mai importante principii ale dreptului procedural din Austria, să știe să redacteze un aviz și să furnizeze dovezi că în perioada imediat anterioară înscrierii pe listă au desfășurat o activitate profesională în domeniul de expertiză în cauză timp de 10 sau 5 ani (dacă dețin o diplomă universitară relevantă sau au absolvit un ciclu de studii la o școală profesională de nivel superior). În plus, experții trebuie să aibă capacitate juridică deplină și să fie de încredere. Pentru a fi de încredere, experții trebuie să aibă o conduită generală ireproșabilă, ca o garanție a imparțialității și a calității activității lor.

Solicitarea de includere în registrul experților „autorizați și certificați” [în calitate de „expert recunoscut” potrivit definiției formulate de Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI)] trebuie să fie înaintată președintelui instanței regionale din districtul în care solicitantul își are reședința obișnuită sau în care își desfășoară activitatea profesională.

Pe parcursul procedurii de înregistrare, președintele responsabil pentru înregistrare va constitui o comisie care va avea sarcina de a redacta un aviz privind îndeplinirii cerințelor de înregistrare.

Experții trebuie să depună un jurământ înainte de a fi înregistrați.

În cazul în care aceștia îndeplinesc toate cerințele de mai sus, vor fi numiți de președintele responsabil pentru înregistrare pentru o perioadă de 5 ani. După expirarea perioadei de 5 ani, aceștia trebuie să formuleze o solicitare de reînscriere. Dacă experții continuă să îndeplinească toate cerințele la momentul respectiv, înscrierea lor în lista experților judiciari se prelungește (în general, fără a fi nevoie să susțină un alt examen).

Experții pot fi eliminați din registrul experților judiciari la cerere, dacă nu mai îndeplinesc cerințele sau la decizia președintelui responsabil pentru înregistrare. Deciziile de eliminare sau de refuz al recertificării unui expert trebuie să fie motivate în mod corespunzător și pot fi atacate.

Există un cod deontologic (Ethikkodex, link disponibil aici) publicat de Asociația experților autorizați și certificați din Austria.

III. Remunerarea experților

III.1 Informații generale

Onorariile experților sunt reglementate de Legea privind dreptul la plată în Austria (Gebührenanspruchsgesetz, link disponibil aici). Această lege conține norme generale aplicabile experților. Aceasta include, de asemenea, un sistem specific de compensare pentru medici, antropologi, stomatologi, medici veterinari, experți în analize chimice și experți în autovehicule.

III.2 Onorarii

Onorariile depind de obicei de complexitatea avizului. Există un sistem specific de compensare în cazul procedurilor penale și al procedurilor judiciare în materie de dreptul familiei, printre altele, pentru anumiți experți (a se vedea secțiunea III.1).

III.3 Plată

Experții trebuie să prezinte instanței o factură pentru onorariile lor în termen de 4 săptămâni de la emiterea avizului. Onorariile sunt plătite de regulă prin transfer bancar.

III.3.1 Proceduri civile

În procedurile civile, înainte ca un expert să înceapă să lucreze la avizul său, instanța judecătorească dispune, de regulă, ca ambele părți să efectueze o plată în avans (Kostenvorschuss) către instanța judecătorească. Cuantumul acestei plăți depinde de complexitatea cazului și de sfera de cuprindere a avizului pe care trebuie să îl emită expertul. Remunerația este calculată, în general, pe baza numărului de ore pe care expertul le-a petrecut lucrând la caz înmulțit cu un tarif orar. Sunt incluse, de asemenea, cheltuielile și TVA. Instanța dispune, pe baza experienței sale, cu privire la suma pe care părțile trebuie să o depună. În cazul în care suma depusă nu este suficientă, se poate dispune efectuarea unei plăți în avans suplimentare.

III.3.2 Proceduri penale

În procedurile penale, remunerația experților este plătită de stat și, în cazul unei condamnări, persoana condamnată trebuie să ramburseze aceste costuri.

III.3.3 Proceduri de drept familial

În procedurile de drept familial, remunerația expertului este plătită, de obicei, de stat.

III.4 Cazuri de asistență judiciară

În general, asistența judiciară se acordă persoanelor care nu sunt în măsură să suporte, parțial sau integral, cheltuielile cu procesul, inclusiv onorariile experților, din cauza situației lor economice. Beneficiarii asistenței judiciare trebuie să ramburseze onorariile, integral sau parțial, dacă situația lor financiară se îmbunătățește substanțial în termen de 3 ani de la derularea procedurii. Trebuie precizat că partea care cade în pretenții trebuie să acopere întotdeauna cheltuielile cu onorariile suportate de partea căreia i se dă câștig de cauză.

III.5 Rambursarea onorariilor experților

Instanța judecătorească decide cu privire la cheltuielile cu experții prin intermediul unei decizii autonome referitoare la onorarii sau în cadrul hotărârii pronunțate. Prin urmare, decizia cu privire la cheltuielile acordate constituie titlu executoriu.

IV. Răspunderea experților

Experții sunt ținuți răspunzători în temeiul dreptului contractual general și al dreptului răspunderii civile. Aceștia au obligația de a încheia o asigurare de răspundere civilă profesională pentru a beneficia de acoperire în cazul unei posibile trageri la răspundere.

V. Informații suplimentare cu privire la procedurile care implică experți

Site-ul web al Asociației experților autorizați și certificați din Austria (Hauptverband der allgemein beeideten und gerichtlich zertifizierten Sachverständigen Österreichs, link disponibil aici) oferă informații detaliate cu privire la costuri (exemple de facturi) și la condițiile pentru înscrierea în lista experților judiciari. Site-ul web are un ridicat caracter informativ și este ușor accesibil publicului.

V.1 Baze juridice

Principalele dispoziții legale aplicabile expertizei judiciare în Austria sunt:

• articolele 351-367 din Codul de procedură civilă al Austriei [österreichische Zivilprozessordnung (ZPO), link disponibil aici]
• articolul 31 din Legea privind procedurile jurisdicționale necontencioase (Außerstreitgesetz, link disponibil aici)
• articolele 52-53a din Codul de procedură administrativă al Austriei din 1991 (Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz, link disponibil aici)
• articolele 104, 112, 112a și 125-128 din Codul de procedură penală al Austriei din 1975 (österreichische Strafprozessordnung, link disponibil aici).

V.2. Numirea experților

Experții pot fi numiți doar de instanța judecătorească, nu și de părțile implicate. Numirea experților în cadrul procedurilor administrative este similară celei din cadrul acțiunilor civile. În procedurile de investigații penale, expertul poate fi numit de procuror.

V.2.a. Numirea de către o instanță judecătorească

Instanța judecătorească de drept civil are competența discreționară de a numi un expert, fie din oficiu, fie la cererea expresă a uneia dintre părțile la procedură, cu excepția cazului în care faptele cauzei nu pot fi soluționate altfel. Instanța judecătorească are libertatea de a numi orice persoană pe care o consideră potrivită să exercite calitatea de expert. Expertul trebuie să semnaleze instanței orice conflict de interese. Experții numiți de instanță au acces la documentele relevante din dosarul cauzei.

V.2.b. Numirea de către părți

În Austria, experții privați sunt aleși de către părți. Rapoartele întocmite de aceștia trebuie să fie susținute și prezentate de părți, în caz contrar fiind respinse ca inacceptabile. Dacă aceste cerințe sunt îndeplinite, instanța examinează și evaluează avizul expertului. Raportul este considerat o probă, dar nu poate anula raportul unui expert numit de instanța judecătorească. Mai degrabă, acesta fundamentează temeiul juridic al argumentației unei părți.

Instanța judecătorească poate decide dacă să își bazeze sau nu raționamentul hotărârii sale pe avizul expertului numit de parte.

V.3 Procedură

V.3.a. Raportul de expertiză

Raportul de expertiză poate fi prezentat în scris sau verbal. Nu există dispoziții care să reglementeze modul în care ar trebui structurat un raport de expertiză.

În cazul în care instanța consideră că raportul este incomplet sau în cazul unui abuz în serviciu nejustificat din partea expertului, instanța poate, din oficiu sau la cererea părților, să dispună întocmirea unui raport nou sau a unui raport suplimentar. De asemenea, instanța poate obliga expertul căruia i se impută un abuz în serviciu nejustificat la plata taxelor judiciare.

Părțile pot încerca să anuleze sau să conteste raportul de expertiză prin intermediul unui document relevant sau al unui contraaviz.

În procedurile civile, părțile sunt implicate strâns în activitatea experților. Acestea trebuie să coopereze cu experții și să le pună la dispoziție documentele pe care le solicită. Părțile îi pot interoga direct în cursul procedurilor în contradictoriu și le pot solicita să comenteze cu privire la observațiile lor.

V.3.b. Audierea în cadrul instanței judecătorești

În cazul prezentării unui raport scris, instanța decide dacă și în ce măsură este necesară participarea expertului la ședințele de judecată (la cererea părților, după caz).

Informațiile prezentate aici au fost colectate în timpul proiectului „Find an Expert” („Găsiți un expert”), de la persoane de contact din fiecare țară selectată de Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI).

I. Liste și registre de experți

Fiecare tribunal regional are propria listă de experți. Președintele tribunalului regional este responsabil cu publicarea acesteia. A se vedea: https://lublin.so.gov.pl/lista-bieglych,m,m1,2,270 pentru Lublin sau http://www.krakow.so.gov.pl/fck_pliki/file/Testowy/Biegli/Biegli_20180205_strona.pdf pliki/file/Testowy/Biegli/Biegli 20180205 strona.pdf pentru Cracovia. Registrele sunt accesibile publicului.

Există o condiție de calificare în funcție de vârstă – persoana care dorește să fie expert trebuie să aibă cel puțin 25 de ani. Experții trebuie să aibă cunoștințe teoretice și practice speciale în domenii specifice ale științei, tehnologiei, artei, meșteșugurilor sau altor competențe. Criteriile nu sunt formulate oficial. Președintele tribunalului regional este cel care judecă dacă un candidat îndeplinește toate condițiile pentru a deveni expert. Experții trebuie să depună un jurământ pentru a fi înregistrați. O persoană care dorește să fie înscrisă în lista de experți trebuie să depună o cerere la președintele tribunalului regional.

Expertul poate fi radiat din registru de către președintele tribunalului regional:

• la cererea sa;
  • în cazul în care expertul nu mai îndeplinește cerințele pentru a îndeplini această funcție sau în cazul în care se stabilește că nu le-a îndeplinit la momentul numirii și nu este încă responsabil pentru ele;
• din motive importante, în special dacă acesta își desfășoară activitatea în mod necorespunzător.

Experților nu li se aplică un cod de conduită sau deontologic specific, însă expertul trebuie să respecte Codul de procedură civilă/administrativă/penală.

Registrele sunt actualizate periodic. În luna ianuarie a fiecărui an, președintele tribunalului regional anunță lista experților judiciari ai tribunalelor districtuale și ai Ministerului Justiției și notifică orice persoană, imediat, despre orice modificare a listei și despre inițierea procedurii penale sau incapacitatea în legătură cu aceste persoane.

Experții sunt înregistrați pentru o perioadă de cinci ani.

Experții sunt înregistrați pentru anumite ramuri ale științei, tehnologiei, artei, meșteșugurilor, precum și pentru alte competențe. Lista specialităților este foarte lungă și variată.

După înregistrare, experții nu au nicio obligație specifică. Experții nu au obligația de a urma o educație continuă, chiar dacă există studii și cursuri postuniversitare în domeniul respectiv. Totuși, în practică, dacă doresc să fie numiți pentru perioada următoare, experții ar trebui să poată dovedi că își aprofundează cunoștințele (prin participarea la cursuri, conferințe, studii postuniversitare etc.).

II. Calificările experților

Experții trebuie să aibă cunoștințe teoretice și practice speciale în domenii specifice ale științei, tehnologiei, artei, meșteșugurilor sau altor competențe. Criteriile nu sunt formulate oficial. Președintele tribunalului regional este cel care judecă dacă un candidat îndeplinește toate condițiile pentru a deveni expert.

Experții nu trebuie să fie membri ai unui organism profesional. Acestora nu li se solicită în mod oficial să își îmbunătățească competențele în mod regulat și nu există un sistem de dezvoltare profesională continuă. Deși sunt experți, aceștia nu trebuie să demonstreze că participă la cursuri de formare continuă și nu există nicio metodă de testare a cunoștințelor obținute. Însă, dacă doresc să fie numiți pentru perioada următoare, experții ar trebui să poată dovedi că își aprofundează cunoștințele.

III. Remunerarea experților

Remunerația expertului este stabilită prin Regulamentul ministrului justiției din 24 aprilie 2013 privind stabilirea onorariilor experților, a sumelor forfetare și a modalităților de documentare a cheltuielilor necesare pentru emiterea unui aviz. Au fost stabilite tarifele orare ale expertului, care fac parte din suma de bază stabilită prin legea privind bugetul. În general, remunerația expertului este în raport cu numărul de ore dedicate expertizei și cu nivelul său de studii. Regulamentul stabilește un tarif minim și unul maxim.

Obligația de plată a remunerației experților este gestionată de sistemul judiciar sau este plătită de una dintre părți. Părțile pot obține asistență judiciară cu privire la remunerația expertului fără tarife prevăzute.

Remunerarea este stabilită de un regulament. În anumite situații, în special în cazul misiunilor dificile, tariful stabilit prin lege poate fi depășit printr-o hotărâre judecătorească specifică. Însă, în practică, în procedura civilă, experții solicită acordul părților pentru a primi onorarii mai mari.

În cauzele civile, atunci când expertul este numit de instanța judecătorească, una dintre părți este obligată să plătească expertul în avans. Experții pot primi un avans din onorariile lor. La sfârșitul procedurii, însă, în hotărârea pronunțată pe fond, instanța judecătorească decide cine trebuie să suporte sarcina costurilor. Sarcina costurilor poate fi împărțită între părți.

În cauzele penale, experții sunt plătiți de stat (și plata acestora este pusă în sarcina inculpatului doar dacă, în cazul în care acesta este condamnat): sumele plătite de stat sunt supuse controlului de către autoritățile de control financiar ale statului, care pot contesta plățile efectuate cu încălcarea legii finanțelor publice.

IV. Răspunderea experților

În conformitate cu dreptul penal, expertul care prezintă expertize false poate primi o condamnare de până la 10 ani de închisoare.

Nu există dispoziții civile speciale pentru acest subiect. Răspunderea experților face obiectul normelor generale de drept civil (drept al răspunderii civile/drept contractual).

Experții nu au obligația de a încheia o asigurare de răspundere profesională pentru a beneficia de acoperire în cazul unei posibile antrenări a răspunderii acestora.

V. Informații suplimentare cu privire la procedurile care implică experți

Numirea experților este reglementată de ordonanța ministrului justiției din 24 ianuarie 2005. Reglementări suplimentare sunt prevăzute în Codul de procedură civilă, în Codul de procedură penală și în Codul de procedură administrativă. În procedurile civile, părțile pot solicita numirea unui expert. De obicei, în cadrul procedurii civile, numirea unui expert depinde de plata în avans de către părțile solicitante pentru costurile legate de pregătirea unei expertize.

În general, procedurile civile, penale și administrative sunt supuse acelorași norme. Nu există diferențe fundamentale în ceea ce privește procedurile de numire în materie civilă, administrativă și penală.

Titlul de expert judiciar poate fi utilizat numai în timpul și în scopul pregătirii unei expertize pentru instanțe sau pentru organele de urmărire penală. Numărul experților din Polonia este de aproximativ 15 000.

1. Numirea experților

Numai instanțele judecătorești și organele de urmărire penală pot numi experți cu statut de experți judiciari (din oficiu sau la cererea unei părți). Avizul pregătit ca urmare a numirii de către instanța judecătorească sau de către organele de urmărire penală constituie un tip special de probă, denumit expertiză.

Părțile pot angaja experți extrajudiciari, dar raportul lor va fi depus ca un alt element de probă.

a) Numirea de către o instanță judecătorească

Instanța utilizează o listă de experți. Fiecare tribunal regional are propria listă de experți. Numirea unui expert din registru (registrul local) este o practică utilizată pe scară largă de către instanțe. Totuși, utilizarea unui registru nu este obligatorie.

b) Numirea de către părți

Deși experții judiciari nu sunt niciodată numiți de către părți, părțile implicate în proceduri civile și administrative își pot angaja propriul expert. Părțile nu trebuie să urmeze anumite procese sau proceduri.

2. Procedură

a) Procedura civilă

În procedurile civile, expertul nu are obligația de a participa la o audiere preliminară (dacă este cazul). Instanța monitorizează evoluția investigației experților în ceea ce privește încadrarea în timp. Instanța este „expertul suprem” și judecă cu privire la calitatea expertizei. Rapoartele de expertiză nu au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești, iar acestea din urmă decid dacă expertiza poate sta la baza stabilirii faptelor în cauza respectivă.

1. Raportul de expertiză

Expertul își prezintă raportul în scris. Nu există o structură specifică pe care expertul trebuie să o urmeze în raportul său. Nu există nicio obligație de a furniza un raport preliminar. În raportul final, expertul trebuie să abordeze argumentele părților. În multe cazuri, expertul trebuie să prezinte un raport suplimentar atunci când partea depune o astfel de cerere și judecătorul o acceptă sau la cererea judecătorului. Astfel de cazuri apar atunci când expertul nu a răspuns la toate întrebările incluse în misiunea sa sau dacă ulterior apar întrebări suplimentare.

Instanța judecătorească va emite un ordin nou, declarând necesitatea unor informații suplimentare și specificând întrebările la care trebuie să se răspundă. Părțile pot înainta instanței judecătorești o cerere pentru clarificări suplimentare. Totuși, în practică, este mai probabil să fie desemnat un alt expert, în funcție de măsura în care părțile au fost satisfăcute de primul raport.

2. Audierea în cadrul instanței judecătorești

Experții trebuie să participe la o audiere pentru a răspunde întrebărilor adresate de instanța judecătorească și de părți după furnizarea raportului lor. Experții pot fi audiați încrucișat în cadrul instanței judecătorești.

b) Altele

Unii experți sunt numiți să participe la audierea martorilor sau a părților, în principal psihologii. Aceștia evaluează capacitatea de percepție a oamenilor și capacitatea acestora de a-și prezenta observațiile.

Informațiile prezentate aici au fost colectate pe parcursul proiectului „Find an Expert” („Găsește un expert”) de la persoanele de contact din fiecare țară, selectate de către Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI).

I. Liste și registre de experți

În afara listei din cadrul procedurilor prevăzute în Codul privind exproprierea (Código das Expropriações), în Portugalia, nu există nicio altă listă oficială/niciun alt registru oficial de experți. Codul privind exproprierea (aprobat prin Legea nr. 168/99 din 18 septembrie) prevede intervenția unor experți de pe listă în cadrul procedurilor de declarare a utilității publice a exproprierii, precum și în cadrul procedurilor care vizează executarea măsurilor de luare a proprietăților în posesia administrației publice, inclusiv în cadrul etapelor de arbitraj și de recurs ale celor două proceduri.

Evaluările și verificările efectuate de către expert trebuie să conducă, în special, la stabilirea unei compensații echitabile care trebuie plătită părții expropriate. Suma trebuie să se bazeze pe stabilirea elementelor de fapt indispensabile pentru calcularea acestei compensații.

În conformitate cu Decretul-lege nr. 125/2002 din 10 mai, care reglementează condițiile de exercitare a atribuțiilor de expert și arbitru în procedurile menționate mai sus, Direcția Generală pentru Administrarea Justiției (Direção-Geral da Administração da Justiça – DGAJ) este autoritatea portugheză responsabilă pentru publicarea și actualizarea listei oficiale de experți, precum și pentru promovarea procedurilor de selecție și de recrutare a experților. Experții îndeplinesc în special următoarele sarcini:

1. estimează cheltuielile de expropriere;
2. realizează studii;
3. efectuează evaluări;
4. participă la procedurile de arbitraj.

În plus, experții sunt numiți de pe lista oficială și în cazurile în care legea permite exproprierea bunurilor mobile, în special în temeiul articolului 16 din Legea nr. 13/85 din 6 iulie (legea portugheză privind patrimoniul cultural).

Lista de experți este actualizată și revizuită periodic.

Nu există niciun instrument de căutare prin intermediul căruia poate fi găsit un expert în Portugalia.

II. Calificările experților

Pentru a fi înscriși pe listă, candidații trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

1. să aibă studii corespunzătoare, astfel cum se indică în Ordinul nr. 788/2004 din 9 iulie;
2. să aibă cel puțin 18 ani;
3. să nu li se fi interzis exercitarea unei funcții publice sau să nu fi fost descalificați în legătură cu îndeplinirea sarcinilor ce le revin experților;
4. să dețină capacitatea fizică și profilul psihic necesar pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin;
5. să respecte legislația privind vaccinarea obligatorie.

III. Remunerarea experților

Experții numiți de instanțe nu pot primi plăți în avans.

Experții sunt remunerați în conformitate cu dispozițiile articolului 17 din Regulamentul privind costurile de procedură, aprobat prin Decretul-lege nr. 34/2008 din 26 februarie, potrivit tabelului IV: între 1 și 10 unități de cont (UC) (102,00 EUR reprezentând valoarea unei unități). La 1 februarie 2017, Curtea Constituțională a Portugaliei a declarat, printr-o decizie cu caracter obligatoriu, că norma care interzice ca remunerația experților să depășească limita de 10 UC (1 020,00 EUR) este neconstituțională din cauza principiului proporționalității.

În cazul unui expert ales de judecător, cheltuielile de deplasare sunt suportate în avans.

Plata remunerației experților se efectuează după cum urmează.

Procedura civilă

Cheltuielile de judecată includ onorariile experților. Fiecare parte își suportă cheltuielile de judecată proprii, precum și cheltuielile efectuate de reprezentantul său. Instanța va dispune în favoarea părții care a avut câștig de cauză rambursarea costurilor necesare pentru exercitarea sau apărarea eficientă a unui drept împotriva părții căzute în pretenții.

În cazul în care o parte are câștig de cauză numai parțial, instanța va împărți în mod echitabil rambursarea cheltuielilor de judecată sau va dispune nerambursarea acestora în legătură cu ambele părți. În funcție de rezultatul procedurilor, statul are dreptul să solicite rambursarea de către părțile în litigiu a cheltuielilor de judecată suportate de stat, în cazul în care nu se preconizează că acestea sunt scutite de taxele judiciare.

Procedura penală

Cheltuielile necesare pentru desfășurarea procedurilor penale, inclusiv a procedurilor de executare, îi revin statului. În cazul în care inculpatul a fost condamnat în mod legal, acesta este obligat să ramburseze statului o sumă forfetară pentru alte cheltuieli legate, de exemplu, de transport sau de analizele efectuate de laboratoare, care au fost inițial acoperite de stat. Cu toate acestea, pentru plata acestei sume forfetare trebuie ca raportul expertului să fi fost solicitat în cursul procedurii.

Părțile nu pot beneficia de asistență judiciară în legătură cu remunerația experților.

IV. Răspunderea experților

Reglementările din Portugalia nu prevăd dispoziții speciale care să vizeze răspunderea experților, astfel că sunt aplicabile reglementările generale (dreptul răspunderii civile/dreptul contractual).

Cu toate acestea, experții au obligația de a da dovadă de diligență în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin pentru a-și menține numirea în această calitate, întrucât judecătorul poate impune sancțiuni sub forma unei amenzi în cazul în care un expert își încalcă obligația de a colabora cu instanța. De asemenea, instanța poate dispune înlăturarea unui expert din cadrul procedurilor în cazul în care acțiunile sale sunt considerate ca fiind neglijente (de exemplu, în cazul în care acesta nu prezintă raportul de expertiză în termenul stabilit).

Experții desemnați trebuie să își asume un angajament ferm pentru a se asigura că sarcinile care le sunt atribuite sunt onorate, cu excepția cazului în care aceștia sunt funcționari publici și obligația de îndeplinire a sarcinilor respective intervine în exercițiul funcțiunii.

Experții nu au obligația de a încheia o asigurare de răspundere profesională pentru a beneficia de acoperire în cazul unei posibile antrenări a răspunderii acestora.

Răspunderea experților nu este limitată prin lege.

V. Informații suplimentare cu privire la procedurile care implică experți

Principalele dispoziții legale aplicabile expertizei judiciare în Portugalia sunt articolele 467-489 din Codul de procedură civilă (Código de Processo Civil) și articolele 151-163 din Codul de procedură penală (Código do Processo Penal). Nu există o versiune în limba engleză a dispozițiilor care să fie accesibilă online.

Normele generale privind numirea unui expert în legătură cu procedurile desfășurate în fața unei instanțe civile, a unei instanțe penale și a unei instanțe de contencios administrativ sunt similare. Titlul de expert nu beneficiază de protecție.

Sistemul juridic din Portugalia nu face distincție între martori-experți, experți tehnici, experți în drept sau orice alt tip de experți.

Astfel cum se menționează în cele de mai sus, în afara listei realizate în temeiul Codului privind exproprierea, nu există nicio altă listă oficială de experți. Se apelează frecvent la serviciile experților, atât în cadrul procedurilor penale, cât și al celor civile.

1 Numirea experților

În cadrul procedurilor civile, experții pot fi numiți numai de către o instanță. În cadrul procedurilor penale, în etapa de cercetare, experții pot fi numiți de către procuror.

De asemenea, experții pot fi numiți în scopul procedurilor preliminare sau al procedurilor premergătoare procesului.

1.a Numirea de către o instanță judecătorească

O instanță poate numi un expert la cererea uneia dintre părți sau potrivit aprecierii sale. În procedura litigioasă, instanța dispune efectuarea de expertize în cazul în care pronunțarea hotărârii depinde de evaluarea unor fapte pentru care sunt necesare cunoștințe științifice.

Nu există diferențe între numirea unui expert în scopul procedurilor desfășurate în fața unei instanțe civile, a unei instanțe penale și a unei instanțe de contencios administrativ.

Părțile sau expertul numit pot invoca o serie de motive în vederea împiedicării expertizei, precum și în vederea recuzării experților, în funcție de circumstanțe.

Normele privind recuzarea judecătorilor se aplică mutatis mutandis.

Responsabilii organismelor suverane sau ai organismelor echivalente din regiunile autonome sunt scutiți de exercitarea funcției de expert. Același lucru este valabil și pentru persoanele care, potrivit legii, au un statut similar, de exemplu procurorii în exercitarea atribuțiilor ce le revin și agenții diplomatici ai țărilor străine.

Toate persoanele care invocă motive personale pot fi scutite de intervenția în calitate de experți.

Atunci când experții sunt numiți de instanță, aceasta utilizează o listă sau un registru de experți pentru selecția lor, cu excepția experților medicali, a căror selecție este stabilită legal în sarcina unei instituții publice: Institutul Național de Medicină Legală (Instituto Nacional de Medicina Legal e Ciências Forenses).

Numirea unui expert din registru este o practică utilizată pe scară largă de către instanțe.

1.b Numirea de către părți

Instanța poate numi un expert la cererea uneia dintre părți sau potrivit aprecierii sale. În procedura litigioasă, instanța dispune efectuarea de expertize în cazul în care pronunțarea hotărârii depinde de evaluarea unor fapte pentru care sunt necesare cunoștințe științifice.

Părțile nu au dreptul de a numi un expert, însă pot propune o anumită persoană.

Părțile pot numi un expert în procedurile civile în cazul expertizelor comune. În aceste situații, un expert judiciar va colabora cu unul sau cu mai mulți experți numiți de către părți.

2 Procedură

2.a Procedura civilă

Nu există cerințe specifice de care experții trebuie să țină seama în raportul de expertiză și/sau în cadrul procedurilor judiciare, cum ar fi, de exemplu, cele referitoare la jurisprudență.

Instanța nu monitorizează și nu verifică progresul investigației realizate de expert. În situațiile în care, din motive tehnice sau profesionale, raportul nu poate fi întocmit în termenul stabilit de judecător, instanța trebuie să fie înștiințată imediat pentru a numi un alt expert cât mai curând cu putință.

Nu se realizează un control al calității în ceea ce privește serviciile furnizate de expert.

Avizul expertului nu are caracter obligatoriu pentru instanță. Instanța poate să aprecieze și să se pronunțe diferit de avizul expertului. Cu toate acestea, diferențele de apreciere trebuie să se întemeieze pe motive de ordin tehnic și să fie justificate.

Nu există nicio procedură în legătură cu stabilirea unor întâlniri cu experții sau audierea încrucișată a acestora înainte de desfășurarea procedurilor judiciare în scopul unei eventuale restrângeri a aspectelor vizate de expertiză și al înțelegerii diferențelor de opinie de către instanță.

Părțile pot fi de față și formula observații, care sunt aduse în atenția experților. Acestea furnizează, de asemenea, orice explicații pe care expertul le consideră necesare. În cazul în care judecătorul este prezent pe parcursul procedurii de expertiză, acesta poate solicita, de asemenea, orice acțiune pe care o consideră necesară în contextul procedurii respective.

Experții pot apela la toate mijloacele necesare pentru a-și îndeplini sarcinile în mod corespunzător, pentru a exercita măsurile corespunzătoare sau pentru a solicita clarificări, precum și pentru a solicita accesul la informațiile din dosar.

În special, nu este necesar ca expertul să organizeze întâlniri cu părțile pentru a intra în posesia observațiilor acestora.

1. Raportul de expertiză

Nu există o structură obligatorie pe care trebuie să o urmeze expertul în cadrul raportului.

În cazul unei expertize comune în cadrul căreia există contradicții între opiniile experților, experții care au o părere contrară trebuie să menționeze motivele care stau la baza opiniei lor.

Experții nu au obligația de a furniza un raport de expertiză preliminar.

Obligația experților este numai de a analiza argumentele părților în raportul final.

Nu există alte cerințe specifice de care experții trebuie să țină seama în raportul de expertiză și/sau în cadrul procedurilor judiciare, cum ar fi, de exemplu, cele referitoare la jurisprudență.

Există situații în care experților li se solicită să furnizeze un raport suplimentar, în cazul în care instanța are întrebări suplimentare sau necesită clarificări în legătură cu raportul furnizat.

Experții furnizează raportul în scris.

2. Audierea în cadrul instanței judecătorești

În cazul în care oricare dintre părți sau instanța solicită acest lucru, experții se prezintă la ședința de judecată finală pentru a oferi, sub jurământ, explicațiile solicitate din partea acestora.

2.b Altele

(răspunsurile la aceste întrebări sunt oferite în alte secțiuni ale fișei informative și sunt reluate integral mai jos)

Nu există alte cerințe specifice de care experții trebuie să țină seama în raportul de expertiză și/sau în cadrul procedurilor judiciare, cum ar fi, de exemplu, cele referitoare la jurisprudență.

Instanța nu monitorizează și nu verifică progresul investigației realizate de expert.

Nu se realizează un control al calității în ceea ce privește serviciile furnizate de expert.

Părțile pot contesta raportul prin declarații și prin furnizarea unei contraexpertize înainte de pronunțarea hotărârii de către judecător în cauza respectivă.

În principiu, avizul expertului are caracter obligatoriu pentru instanță. Atunci când instanța se pronunță diferit, aceasta trebuie să își motiveze decizia.

Nu există nicio procedură în legătură cu stabilirea unor întâlniri cu experții sau audierea încrucișată a acestora înainte de desfășurarea procedurilor judiciare în scopul unei eventuale restrângeri a aspectelor vizate de expertiză și al înțelegerii diferențelor de opinie de către instanță.

Experții pot intra în contact cu părțile pe parcursul procedurilor.

În general, părțile pot fi prezente pe durata derulării activității expertului, pot transmite observații și pot răspunde la întrebările adresate de experți.

În special, nu este necesar ca expertul să organizeze întâlniri cu părțile pentru a intra în posesia observațiilor acestora.

Informațiile prezentate aici au fost colectate pe parcursul proiectului „Find an Expert” („Găsiți un expert”) de la persoanele de contact din fiecare țară, selectate de către Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI).

I. Liste și registre de experți

În România, experții sunt înregistrați în funcție de specializare. Registrele de experți sunt puse la dispoziția instanțelor judecătorești de către Ministerul Justiției și sunt gestionate de instanțele judecătorești de drept civil sau de drept penal. Listele pot fi consultate aici.

Experții sunt autorizați și înscriși în registru după un examen organizat de Ministerul Justiției.

Pentru a dobândi calitatea de expert judiciar, un candidat trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

• să fie cetățean român, al unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat care face parte din Spațiul Economic European sau al Confederației Elvețiene;
• să cunoască limba română;
• să aibă capacitate de exercițiu deplină;
• să fi absolvit studii superioare în specialitatea pentru care se prezintă la examenul de expert, dovedite cu diplomă;
• să aibă o experiență de cel puțin trei ani în această specialitate;
• să fie apt din punct de vedere medical pentru îndeplinirea activității de expert;
• să nu aibă antecedente penale și să se bucure de o bună reputație profesională și socială;
• să fi fost declarat admis la examenul organizat de Ministerul Justiției.

Un cetățean al altui stat membru al Uniunii Europene sau care face parte din Spațiul Economic European și un cetățean român care au obținut calificarea profesională necesară în alt stat membru al Uniunii Europene sau care face parte din Spațiul Economic European pot dobândi calitatea de expert în România în aceleași condiții cu cele aplicabile cetățenilor români.

Experții pot fi eliminați din registru la cererea acestora, dacă nu mai îndeplinesc cerințele sau dacă autoritatea competentă decide astfel.

II. Calificările experților

Experții trebuie să fie membri ai unui organism profesional pentru a se autointitula experți.

III. Remunerarea experților

1. Procedura civilă

Instanța judecătorească care numește un expert stabilește onorariile acestuia și, după caz, avansul pentru cheltuielile de deplasare. Instanța judecătorească poate solicita expertului să estimeze costurile expertizei în scris până la un anumit termen.

Dovada plății onorariului va fi înregistrată în registrul instanței judecătorești de către partea care are obligația să respecte ordinul, în termen de cinci zile de la numire sau în termenul stabilit de instanța judecătorească. Instanța judecătorească poate mări onorariile până când raportul este predat.

2. Proceduri penale

Expertul are dreptul la un onorariu pentru realizarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de procuror sau de instanța judecătorească, în conformitate cu natura și cu complexitatea cazului și cu cheltuielile suportate de expert.

IV. Răspunderea experților

Experții sunt trași la răspundere în conformitate cu normele generale de dreptul contractelor și cu cele privind răspunderea civilă. Au obligația de a încheia o asigurare de răspundere civilă profesională pentru a beneficia de acoperire în cazul unei posibile trageri la răspundere.

Experților tehnici judiciari vinovați de abateri comise în exercitarea activității de expert li se pot aplica de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în raport cu gravitatea abaterii săvârșite, următoarele sancțiuni disciplinare:

• avertisment scris;
• suspendarea dreptului de a efectua expertize judiciare pe o perioadă cuprinsă între trei luni și un an;
• retragerea statutului de expert judiciar.

V. Informații suplimentare cu privire la procedurile care implică experți

Dispozițiile legale principale aplicabile expertizei judiciare în România sunt articolele 330-331 din Codul de procedură civilă al României. În plus, se aplică articolele 172-191 din Codul de procedură penală al României.

Experții sunt înregistrați în funcție de specializare. Registrele de experți sunt publice și sunt publicate pe site-ul web al Ministerului Justiției.

Experții trebuie să solicite înscrierea în registru.

1. Numirea experților

Dreptul civil român prevede numirea unui expert sau a trei experți. Experții pot fi numiți de instanța judecătorească și de părțile implicate. Părțile pot conveni asupra unui expert. Dacă acestea nu ajung la un acord, expertul va fi numit în mod aleatoriu de instanța judecătorească în ședință publică, dintr-o listă întocmită și comunicată de biroul pentru expertize.

Dreptul penal român prevede numirea unui singur expert. Expertul poate fi numit de instanța judecătorească în timpul procesului și de procuror în timpul fazei de cercetare penală. În general, procurorul sau instanța judecătorească numește un expert. Se vor numi doi experți sau mai mulți numai în situațiile în care sunt necesare cunoștințe interdisciplinare.

În acest scop, se utilizează același registru ca în procedurile civile. Cerințele pentru experți sunt aceleași atât în procedurile penale, cât și în cele civile.

a) Numirea de către o instanță judecătorească

Instanța judecătorească de drept civil sau de drept penal are competența de a numi un expert fie din oficiu, fie în conformitate cu o solicitare explicită a unei părți, dacă faptele relevante pot fi stabilite numai cu ajutorul unui specialist. În acest caz, expertul va răspunde, până la o anumită dată, întrebărilor puse de instanța judecătorească sau de procuror. Expertul trebuie să semnaleze instanței judecătorești orice conflict de interese. Experții numiți de instanța judecătorească au acces la dosar.

b) Numirea de către părți

În România există multe tipuri de experți numiți de către părți:

• experți independenți autorizați numiți la cererea părților sau a persoanei trimise în judecată [articolul 172 alineatul (8) din Codul de procedură penală];
• experți oficiali din laboratoare sau instituții specializate;
• experți naționali independenți autorizați;
• experți din străinătate [articolul 172 alineatul (8) din Codul de procedură penală].

Experții au dreptul de a refuza să efectueze expertiza din aceleași motive pentru care martorii pot refuza să depună mărturie.

2. Procedură

a) Procedura civilă

Avizul expertului nu are caracter obligatoriu pentru judecător. Singura obligație a expertului este aceea de a furniza raportul. Experții au dreptul să intre în contact cu părțile în timpul procedurii, dar experții numiți de instanța judecătorească au nevoie de permisiunea acesteia în acest sens.

i. Raportul de expertiză

În procedurile din România care implică experți, nu este obligatoriu un raport de expertiză preliminar. Raportul principal poate fi furnizat numai în scris. Expertul are obligația de a urma o anumită structură atunci când își redactează raportul.

Dacă este necesar pentru a clarifica sau a completa raportul de expertiză sau dacă există o contradicție între opiniile experților, instanța judecătorească poate – din oficiu sau la cererea părților – să solicite experților să clarifice sau să își completeze rapoartele.

Instanța judecătorească poate ordona o contraexpertiză, la solicitarea părților sau din oficiu, dacă există motive temeinice în acest sens. Contraexpertiza va fi furnizată de un expert diferit de cel care a furnizat raportul inițial. Instanța judecătorească decide în mod liber pe ce temei să își bazeze hotărârea.

ii. Audierea în cadrul instanței judecătorești

Pe parcursul urmăririi penale sau al procesului, expertul poate fi audiat de judecătorul de instrucție sau de instanța judecătorească la solicitarea procurorului ori a părților sau din oficiu, dacă audierea este necesară pentru a clarifica constatările sau concluziile expertului.

În procedura de drept civil, dacă experții își pot exprima opinia imediat, ei vor fi audiați pe baza acelorași norme cu cele aplicabile martorilor, iar avizul lor va fi înregistrat în hotărâre.

b) Proceduri penale

Dacă procurorul sau instanța judecătorească consideră că expertiza este incompletă și că această deficiență nu poate fi remediată prin audierea expertului, instanța va ordona – din oficiu sau la solicitarea părților – o expertiză suplimentară realizată de același expert. Dacă nu se poate desemna același expert, se va ordona o contraexpertiză.

Procurorul sau instanța judecătorească va ordona o expertiză nouă în cazul în care concluziile din raportul de expertiză sunt neclare sau contradictorii și dacă aceste deficiențe nu pot fi remediate prin audierea expertului.

Informațiile prezentate aici au fost colectate în timpul proiectului „Find an Expert” („Găsește un expert”), de la persoane de contact din fiecare țară selectată de Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI).

I. Liste și registre ale experților

Ministerul Justiției din Republica Slovenia ține un registru al experților.
Acest registru este accesibil publicului aici.

Dreptul sloven nu prevede o definiție a martorului expert. Cu toate acestea, există o distincție între martor expert, experți și experți legali.

Nu toți experții sunt incluși în acest registru – registrul se referă numai la experții de instanță (judiciari). Registrul conține 50 de grupuri principale, în total fiind înscriși aproximativ 1000 de experți.

II. Calificările experților

Potrivit articolului 16 din Legea privind experții judiciari, evaluatorii autorizați și interpreții de instanță din Slovenia, criteriile pe care experții trebuie să le îndeplinească pentru a fi înregistrați sunt, printre altele:

• să fie cetățeni ai Republicii Slovenia sau ai unui stat membru al Uniunii Europene sau ai unui stat membru al Spațiului Economic European și să stăpânească în mod activ limba slovenă,
• să nu fi fost condamnați cu autoritate de lucru judecat pentru o infracțiune cu premeditare urmărită din oficiu, care i-ar face incompatibili din punct de vedere moral pentru a furniza avize de expert judiciar, deoarece ar putea împiedica desfășurarea imparțială și cu profesionalism a activității lor sau ar aduce atingere reputației instanței,
• să aibă studii universitare anterioare sistemului Bologna sau să fi absolvit un program de studii de master conform sistemului Bologna și să dețină cunoștințele profesionale și competențele practice și experiența corespunzătoare pentru un anumit tip de activitate de expertiză,
• să aibă șase ani de experiență în domeniul în care doresc să desfășoare activitatea de expertiză,
• să nu desfășoare o activitate incompatibilă cu expertiza judiciară.

O persoană care dorește să fie numită expert judiciar trebuie să depună la Ministerul Justiției o cerere de numire în calitate de expert judiciar, pe formularul prevăzut și pe baza unei cereri deschise de candidaturi. Pentru a stabili nivelul cunoștințelor expertului și abilitățile practice și experiența candidatului, Ministrul dispune organizarea unui test de competențe special. Ministrul emite apoi o decizie, iar expertul va depune jurământul.
Pentru a fi înregistrat, expertul nu trebuie să adere la un cod de conduită sau de etică.

Există cerințe privind dezvoltarea profesională continuă. Experții judiciari trebuie să își actualizeze constant cunoștințele și metodele aplicate în profesia lor sau să participe la consultări și cursuri de formare profesională organizate de o autoritate de stat competentă, o organizație autorizată, o asociație profesională sau de o altă instituție profesională. După cinci ani de la data numirii și după expirarea oricărei perioade suplimentare de cinci ani, toți experții judiciari trebuie să înainteze consiliului experților dovezi ale cursurilor de formare profesională pe care le-au urmat în ultimii cinci ani, iar consiliul le verifică competența.

Educația profesională generală include cunoștințe de bază privind organizarea constituțională a Republicii Slovenia, organizarea și funcționarea sistemului judiciar, procedurile instanțelor, normele privind probele, dispozițiile legale privind drepturile și obligațiile experților judiciari, ale evaluatorilor judiciari sau ale interpreților de instanță, dreptul și instituțiile Uniunii Europene și alte subiecte în legătură cu activitatea experților judiciari, a evaluatorilor judiciari sau a interpreților de instanță.

Educația profesională specială include expertiza specială pentru domenii individuale de expertiză și sub-domenii ale activității de expertiză.

Experții nu au obligația de a fi membri ai unei asociații profesionale pentru a fi incluși în registru.
Un expert poate fi eliminat permanent din registru de către Ministru:

• dacă îi este retras permanent dreptul de a desfășura activitate în calitate de expert în urma unei proceduri disciplinare,
• dacă expertul prezintă o declarație scrisă că nu mai dorește să furnizeze avize de expert judiciar,
• în cazul concedierii expertului,
• dacă expertul a fost pus sub acuzare pentru o infracțiune urmărită din oficiu și care se poate pedepsi cu mai mult de doi ani de închisoare, Ministrul elimină expertul respectiv din secțiunea publică a anuarului în termen de cel mult trei zile de la primirea notificării referitoare la actul juridic. Reînscrierea în secțiunea publică a anuarului se face după încetarea motivelor eliminării.

III. Remunerația experților

Remunerația experților numiți de instanță este reglementată prin lege. Valoarea remunerației depinde, printre altele, de numărul de pagini ale dosarului de instanță, de timpul petrecut cu ancheta și pregătirea audierii orale, dacă este necesară strângerea și examinarea unor documente suplimentare sau dacă este necesară o cercetare, precum și de complexitatea cauzei. În afara remunerației, experții au dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor.

Părțile pot obține asistență judiciară cu privire la remunerația expertului la tarife prevăzute.

Instanța decide prin hotărâre partea sau părțile care trebuie să plătească remunerația.

IV. Răspunderea experților

Răspunderea experților nu este limitată prin lege. Sunt aplicabile reglementările generale. Experții nu sunt obligați să își acopere posibila răspundere printr-o asigurare de răspundere profesională.

V. Informații suplimentare privind procedurile care implică experți

Din păcate, Legea privind experții judiciari, evaluatorii autorizați și interpreții de instanță nu este disponibilă online în limba engleză.

1. Numirea experților

1a. Numirea de către instanță

Instanța poate numi orice persoană pe care o consideră adecvată și competentă. În majoritatea cazurilor, instanțele numesc un expert din registrul oficial.

1b. Numirea de către părți

Părțile pot contesta rezultatele unui expert numit de instanță și pot angaja un expert pe propria cheltuială în acest scop.

2. Procedura

A) Procedura civilă

Părțile trebuie să furnizeze informații, instrucțiuni și întrebări detaliate pentru expert.
În cazul în care acest lucru este necesar pentru avizul expertului, acesta poate contacta părțile.

Instanța nu monitorizează progresul investigației expertului. Cu toate acestea, fiecare expert trebuie să informeze instanța dacă preconizează să realizeze activitatea respectivă la timp. Nu există un control al calității. Instanțele nu sunt obligate de avizul exprimat în rapoartele de expertiză.

Părțile pot contesta raportul prin declarații sau prin furnizarea unei contraexpertize înainte de adoptarea hotărârii de către judecător în cauza respectivă.

În cazul în care o parte adresează întrebări suplimentare sau instanța are nevoie de mai multe informații, instanța poate dispune efectuarea unui raport suplimentar.

Instanța nu este obligată de avizul expertului, însă, de obicei, îl va lua în considerare în pronunțarea unei hotărâri definitive.

1. Raportul de expertiză

Expertul prezintă raportul în scris sau oral dacă instanța dorește acest lucru.

În raportul final, expertul trebuie să abordeze argumentele părților. Structura raportului nu este prevăzută și nu există alte cerințe specifice pe care experții trebuie să le respecte in rapoartele lor.

Legea privind experții judiciari, evaluatorii autorizați și interpreții de instanță specifică orientările generale și individuale privind elaborarea avizelor de expert care vor fi publicate pe site-ul web al Ministerului Justiției. Orientările vor fi aprobate de către consiliul experților și vor indica în mod clar structura avizelor de expert și vor include instrucțiuni privind elaborarea acestora. Orientările generale și individuale privind domeniile și subdomeniile de expertiză ale experților judiciari vor fi adoptate și publicate pe site-ul web al Ministerului în termen de doi ani de al aplicarea legii menționate mai sus (până la 1 ianuarie 2021).

2. Audierea în instanță

Experții au obligația de a participa la audierea în instanță dacă instanța le solicită să facă acest lucru.

B) Altele

Celelalte proceduri sunt în mare parte identice procedurilor civile.

Informațiile prezentate aici au fost strânse în cursul proiectului privind găsirea unui expert de la persoanele de contact din fiecare țară selectate de către Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI).

I. Liste și registre de experți

În Republica Slovacă există o listă/un registru oficial de experți. Lista de experți poate fi accesată online de oricine.

Entitatea însărcinată să administreze registrul de experți este Ministerul Justiției.

Pentru a fi înscriși în registru, experții trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

• capacitate juridică deplină;
• extrasul din cazierul judiciar trebuie să nu conțină nicio condamnare penală;
• studii corespunzătoare (diplomă universitară, dacă este posibil);
• să fi urmat un curs specific de scurtă durată axat pe normele juridice care reglementează profesia de expert judiciar;
• să dețină cel puțin șapte ani de experiență în domeniul de expertiză relevant (dobândită exclusiv după obținerea unei diplome);
• să treacă un examen specific organizat de Ministerul Justiției sau de o entitate delegată;
• să urmeze un curs specific de lungă durată axat pe normele juridice care reglementează profesia de expert judiciar și secțiunea sau subsecțiunea relevantă a listei (necesar numai pentru anumite secțiuni și subsecțiuni);
• să dispună de echipamentul material necesar;
• nu trebuie să fi fost eliminat de pe listă în ultimii trei ani din cauza unui delict administrativ comis în exercitarea calității de expert judiciar și nici să facă obiectul vreunei interdicții în curs din cauza unui delict administrativ comis în exercitarea calității de expert judiciar;
• să fi depus jurământ în calitate de expert judiciar.

Experții trebuie să depună un jurământ pentru a fi înregistrați. Pentru a fi înscriși pe listă experții trebuie să depună o cerere în acest sens. Ministerul Justiției este obligat să înscrie pe lista de experți o persoană care îndeplinește cerințele legale.

Ministerul Justiției poate elimina expertul de pe listă:

• la cererea expertului, depusă în scris;
• dacă persoana nu mai îndeplinește cerințele menționate anterior;
• cu titlu de sancțiune disciplinară;
• dacă persoana exercită această activitate fără asigurare de răspundere civilă;
• dacă persoana nu trece testul de verificare a competențelor profesionale.

Lista experților se actualizează permanent de Ministerul Justiției.

Un expert poate fi găsit utilizând instrumentul de căutare. Acest instrument de căutare include toți experții. Experții sunt repertoriați pe specializări, iar specializările sunt accesibile în registru.

II. Calificările experților

Pentru a putea fi înregistrați, experții trebuie să fi obținut un anumit nivel de instruire în domeniul lor de specialitate. Experții nu trebuie neapărat să fie membri ai unui organism profesional pentru a exercita această funcție. Au obligația de a-și perfecționa competențele în mod regulat. Există institute de experți specializate autorizate să organizeze cursuri de formare profesională continuă.

III. Remunerarea experților

Expertul poate negocia cu autoritatea contractantă, alta decât o instanță judecătorească sau o altă autoritate publică, cu privire la remunerația contractuală sau la cuantumul remunerației sale. În cazul în care nu se ajunge la un acord, expertul are dreptul la un onorariu tarifar și la o compensație pentru cheltuieli și pentru timpul pierdut. Cuantumul onorariului tarifar pentru experți se stabilește fie pe bază orară, fie prin repartiție sau pe bază forfetară.

Experții numiți de instanță pot primi un avans pentru costuri. În cadrul procedurilor civile, remunerația expertului este plătită de părți, iar în cadrul procedurilor penale, de către stat.

IV. Răspunderea experților

Reglementările Republicii Slovace conțin o dispoziție specifică referitoare la răspunderea experților. Legea nr. 382/2004 Coll., astfel cum a fost modificată ultima dată, reglementează mai multe tipuri de contravenții.

Experții au obligația de a încheia o asigurare de răspundere civilă profesională pentru a beneficia de acoperire în cazul unei posibile trageri la răspundere. Această asigurare nu acoperă răspunderea expertului pentru consilierea pe care o acordă în celelalte state membre.

Răspunderea experților este plafonată la 33 193 EUR.

V. Informații suplimentare cu privire la procedurile de expertiză

Principalele dispoziții legale aplicabile expertizei judiciare în Republica Slovacă sunt Legea nr. 382/2004 Coll., astfel cum a fost modificată ultima dată, Regulamentul nr. 228/2018 Coll., Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală și Codul de procedură administrativă.

Normele generale privind desemnarea experților în legătură cu procedurile desfășurate în fața unei instanțe civile, penale sau de contencios administrativ sunt similare.

Sistemul juridic din Republica Slovacă nu face distincție între martori-experți, experți tehnici, experți în drept sau experții de orice alt tip. Numărul total de experți înregistrați este de aproximativ 3 000.

Desemnarea experților

Experții pot fi desemnați de instanța judecătorească sau de o altă autoritate publică. Experții pot fi desemnați în scopul procedurilor preliminare sau al procedurilor premergătoare procesului. În cadrul procedurilor penale premergătoare procesului, expertul poate fi desemnat de ofițerul de poliție sau de procuror.

Nu există diferențe între desemnarea unui expert în scopul procedurilor desfășurate în fața unei instanțe civile, a unei instanțe penale și a unei instanțe de contencios administrativ. Experții desemnați de instanțe au obligația legală de a semnala orice conflict de interese. În cazurile în care experții sunt desemnați de instanțe, instanța utilizează o listă sau un registru pentru a-i selecta. Un expert de pe listă poate fi desemnat de instanță sau selectat de una dintre părți. Dacă pe listă nu este înscris niciun expert judiciar sau dacă un expert judiciar înscris pe listă se află în imposibilitatea de a efectua expertiza, instanța poate desemna un expert judiciar ad-hoc.

Procedură

Procedura civilă

De obicei, experții sunt supuși unui contrainterogatoriu în cursul procesului. Avizul expertului nu are caracter obligatoriu pentru instanța judecătorească. Raportul de expertiză are aceeași importanță ca orice altă probă, iar judecătorul este obligat să o evalueze în mod liber și în raport cu alte elemente de probă.

Nu există nicio procedură în cadrul căreia experții se întâlnesc sau sunt interogați încrucișat înaintea procesului cu scopul de a restrânge problematica și pentru ca instanța să înțeleagă diferențele de opinie.

La cererea instanței, părțile sunt obligate să coopereze cu expertul în vederea obținerii surselor sau a datelor necesare expertizei.

1. Raportul de expertiză

Raportul expertului trebuie să aibă următoarea structură:

• pagina de titlu
• introducere
• raportul
• concluzie
• anexele
• clauza referitoare la experți

Experții nu au obligația de a furniza un raport de expertiză preliminar. Experții nu au obligația de a analiza argumentele părților în raportul final.

Instanța poate dispune ca expertul să furnizeze un raport suplimentar. Experții își prezintă raportul în scris.

2. Audierea în cadrul instanței judecătorești

Expertul este obligat să participe la o ședință preliminară. Expertul este obligat să participe la ședința de judecată principală pentru a răspunde la întrebările instanței și ale părților. De obicei, experții sunt supuși unui interogatoriu și unui contrainterogatoriu în cursul procesului.

Informațiile prezentate aici au fost colectate în cursul proiectului „Find an Expert” („Găsește un expert”), de la persoane de contact din fiecare țară selectată de Institutul European de Expertiză și Experți (EEEI).

I. Liste și registre de experți

În Suedia nu există registre sau liste de experți și nici nu se are în vedere întocmirea unor astfel de liste sau registre.

II. Calificările experților

Nu se aplică.

III. Onorariul experților

Informații indisponibile.

IV. Responsabilitatea experților

Informații indisponibile.

V. Informații suplimentare referitoare la procedurile de obținere a expertizei

1. Desemnarea experților

a) Desemnarea de către un tribunal

În general, tribunalul nu are competența de a desemna un expert în cadrul unei proceduri judiciare.

b) Desemnarea părților

În Suedia, experții care intervin în procedura judiciară sunt în general împuterniciți în acest sens de o parte la proces, ceea ce înseamnă că regulile aplicabile martorilor se aplică și în cazul experților („martori experți”).

2. Procedura

Tradiția judiciară suedeză este întemeiată pe principiul examinării libere a probelor, ceea ce înseamnă că elementele de probă supuse nu pot fi respinse din simple motive formale. Prin urmare, valoarea depoziției unui martor expert depinde de concluziile sale și de mărturia sa, de la caz la caz. Valoarea probatorie a declarației este evaluată de tribunal, iar părților la proces le revine sarcina de a stabili credibilitatea martorului și competența sa în ceea ce privește concluziile desprinse (prin intermediul unei examinări și audieri în contradictoriu a martorului).

Codul suedez de procedură judiciară și prevederile sale referitoare la elementele de probă se întemeiază în general pe principiul caracterului imediat al probei, al concentrării procedurii și al prezentării orale.

Depoziția unui martor este cu atât mai utilă cu cât reduce riscul oricărei interpretări greșite, așa cum se întâmplă în cazul înfățișării în persoană a martorului, în care este mult mai ușor pentru tribunal să evalueze fiabilitatea și credibilitatea depoziției. În unele privințe, prevederile garantează, totodată, dreptul părților la audierea în contradictoriu (fiind apărat astfel principiul egalității armelor).

Rezultă din aceste principii că elementele de probă sunt aproape întotdeauna prezentate în cursul audierii principale în fața tribunalului. Mărturiile trebuie, așadar, să fie prezentate direct și oral în fața tribunalului. Nu se acceptă, de regulă, să se transmită declarații scrise/înregistrări video în locul declarațiilor făcute în persoană (cu excepția înregistrărilor video ale declarațiilor minorilor).

Din 2008, sunt admise într-o măsură mai mare declarațiile făcute de martori în afara audierii principale și recurgerea la interogatoriu prin telefon sau videoconferință: videoconferința, realizată cel mai adesea într-o sală de conferințe a unui tribunal din circumscripția judiciară a martorului, este în general considerată a avea aceeași valoare probatorie ca și înfățișarea în persoană în fața tribunalului.

În practică, interdicția declarațiilor scrise nu se aplică în cazul certificatelor eliberate de către medici și de către funcționarii și agenții statului, însă acest lucru depinde întotdeauna de circumstanțele specifice ale cazului și de elementele de probă disponibile.

Expertiza judiciară este reglementată de codul de procedură judiciară din Suedia, disponibil la adresa:

codul suedez de procedură judiciară (1942:740)

Codul suedez de procedură judiciară (1998:000) (capitolul 40, paginile 215 și următoarele, neactualizat).

Informațiile prezentate aici au fost obținute în cadrul proiectului „Găsirea unui expert” prin chestionarea persoanelor de contact selecționate din fiecare țară de Institutul European de Expertiză și de cooperare cu experții